Hot City - Cultura urbana feminina

Am fost si eu asa. 10 ani. Si mi-a priit. Job bun, bani buni, tot timpul plecata pe-afara, super gasca la servici, serviciul era familia mea. Si in timpul asta copilul mi-a crescut mare si am ratat cele mai emotionante momente din viata lui. N-am fost alaturi de el cand avea nevoie (da, e un cliseu, stiu, dar cat e de adevarat). Cu jumatatea mea ma vedeam cat sa ne zicem noapte buna si buna dimineata. Cele mai frumoase impresii din calatorii le impartaseam cu colegii si familia mea se uita cu jind cand povesteam. Independent de mine, lucrurile au luat o intorsatura la un moment dat. Castig mai putin (dar suficient pentru un trai decent) dar am timp berechet. As putea sa avansez, sa intru iar in iuresul de altadata si sa castig mai mult. Nu mai vreau. Prioritatile pe lumea asta sunt pentru mine altele de-acum. Nu vreau sa incep sa traiesc pentru mine si familia mea cand o sa am colesterolul cat casa sau diabet din cauza stresului. Cred ca toti ar trebui sa punem mai putin pret pe bani pentru nimeni nu ne garanteaza ca vom putea sa ne bucuram de ei. Sau daca cei dragi vor mai fi alaturi de noi cand vom avea timp pentru ei.