Miercuri, 04/11/2009 - 10:55 Capitanu
.
Bateriile ţin. În general concediile sunt văzute ca evadarea atât de necesară şi mai ales ca moment de reîncărcare a bateriilor. (Că veni vorba, abia aştept să vină concediul şi vacanţa de sărbători. Şi vara o doresc să vină, ca să mai pot să plec la şi să mă întorc de la muncă pe lumină. Altfel, acum văd doar întunericul.)
Peste 15 ani mă văd retras la casa de la ţară, cu destui bani cât să trăiesc, eventual cu un post prin primărie pe undeva, cu livada care o să scoată bani bunicei până atunci.
Da, mă regăsesc în portretul creionat de tine mai sus, dar doar din anumite puncte de vedere. Dimineaţa de exemplu, prefer să beau cafeaua în drumul spre serviciu şi în felul ăsta să dorm cu 10 minute mai mult.
Ce ai caracterizat tu poate fi separat în 2 tipuri: cei care nu au alt ţel decât de a face bani, fără însă a avea un scop clar în viaţă şi cei care muncesc pe rupte pe un salariu bun, cu gândul să poată câştiga nişte bani pentru a-şi îndeplini visele şi a trăi aşa cum îşi doresc. Categoria a doua are nişte idealuri palpabile şi de multe ori un plan pentru a le atinge. Prima categorie se aseamănă cu nişte cârtiţe. Unde le iese tunelul pe care îl sapă, e bine. nu îi interesează mai mult.
