Hot City - Cultura urbana feminina

Cohen plus iarba egal love

Se insereaza frumos bucurestean. Aer curat de ploaie recenta, cer roz cu nori pufosi. Intru si primul lucru pe care il vad este o tasnitoare. Sa nu va ganditi ca n-are legatura cu evenimentul Leonard Cohen, ca nu e asa. N-am mai baut apa dintr-o tasnitoare de cand eram mica. Asa ca m-am adapat intai cu pofta. Si am plecat multumita mai departe.

Am intrat pe iarba din fata scenei. Si m-am asezat binisor, cu mainile pe genunchi, in asteptarea vocii. Care a intrat pe scena imediat ce s-a inserat si ne-a facut pe toti sa amutim. Leonard Cohen nu poarta nici costum cu paiete de culoarea albastru electric si nu are nevoie de o freza avangardista ca sa ne cucereasca. El canta soptit, fara efort si transpiratie. Si noi stam hipnotizati, musculite prinse in plasa unui paianjen de care ne place tare mult.

Ma descalt pe furis. Stau cu picioarele goale in iarba proaspata si ascult I’m Your Man. Ce lux! Cred ca as putea sa fac asta timp de cel putin trei luni pe an. Sa stau asa si sa ascult, instalata pe un scaun in mijlocul unui stadion. Apoi Suzanne si Dance Me To The End Of Love. Apoi inca alte 3 ore de muzica de cea mai buna calitate, care cred ca ne-a ridicat parul de pe maini tuturor celor prezenti. E drept ca nu mi-am verificat vecinii de rand, dar ceva imi spune ca erau si ei la fel de emotionati.

Publicul de la concertul asta nu seamana deloc cu cel de la Madonna. Zici ca este venit ca vacanta, cu trenul din Franta. Sunt oameni subtiri, poate putin chiar prea subtiri. De cate ori am deschis gura sa impart in soapta emotii cu prietenii, am fost admonestata ferm din toate partile. Desi suntem pe un stadion in aer liber, la un concert, lumea se comporta ca la teatru, atunci cand fasaie cineva o hartie. Sssssst se aude din cand in cand. Ssssst.

Doamnelor, domnilor, Leonard Cohen canta despre dragoste in toate felurile si dragoste fizica. Ba canta chiar si despre droguri si sex anal “Give me crack and anal sex”. Ce vreau sa zic este ca artistul nu este in mod sigur un incuiat. Mi-e greu sa cred ca s-ar fi suparat daca sopteam intre noi sau ne manifestam placerea si bucuria asa cum se face de obicei la un concert. Si imi place sa cred ca nu a fost deranjat de chiuiturile de admiratie din public. Cred ca s-a bucurat ca stiam toate versurile si inganam impreuna cu el.

Ma rog, asta m-a facut putin sa ma minunez dar nu mi-a stirbit din placerea concertului. Leonard Cohen ne-a zis ca nu stie cand mai ajunge pe la noi si ca prin urmare o sa ne dea tot ce are si tot ce poate. Si asa a facut. S-a tinut de cuvant si a cantat mai mult si mai bine decat mi-am inchipuit eu ca se poate. Si-a prezentat colegii de scena in cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodata de la vreun artist. Muzicienii de langa el sunt „the impecable”, „the remarcable”, „the unique”, „the irresistible” si multe altele, toate de bine.

Eu sper sa se intoarca repede inapoi, chiar daca ne-a dat acum tot ce avea. In mod sigur tot stadionul asta il mai vrea inca o data. Abia ne-am hotarat sa plecam acasa, dupa 3 ore. Si culmea, am avut senzatia ca si el ar mai fi stat. Sper sa se mai intoarca, si sa fie tot intr-o vara, ca sa mai pot sta deculta in timp ce ne canta.

Pentru ca Leonard Cohen plus picioarele mele in iarba egal love.