Hot City - Cultura urbana feminina

China, tara extremelor

Ideea incredibila de a vizita acest taram de vis a apartinut unui prieten care deja vizitase si ne uluise cu povestirile magice despre locurile cu oameni cu ochi oblici. Zborul cu avionul a fost extrem de lung, escala la Londra ( unde nu te poti plictisi datorita duty-free-urilor), si inca 10 ore de zbor pana in Beijing. Cand ti-e lumea mai draga si zici ca ai adormit..se aprind luminile si vezi o fata zambitoare a unei stewardese ce te intreaba chicken or beef, comod nu este, dar iti poti ocupa timpul vizionand cele mai noi filme sau tot felul de documentare pe dvd-uri.

Am ajuns in Beijing, un aeroport incredibil de mare, cu o arhitectura spectaculoasa, in fata caruia taxiurile nu aveau voie sa stationeze, un domn imbracat in costum transmitea prin statie, in parcarea de la subsol de cate masini este nevoie-incredibila organizare. Ne-am urcat intr-un taxi si am aratat cartea de vizita a hotelului unde eram cazati, autostrada de la aeroport spre oras era foarte aglomerata si oamenii foarte grabiti, intrand in Beijing am observat cu stupoare ca soferii nu acorda prioritate pietonilor, chiar daca acestia sunt pe trecere!!! Il Claxonau si chiar spuneau cateva vorbe, evident imposibil de inteles pentru noi.

La hotel, receptionerul vorbea o engleza extrem de aparte ( am vazut in zilele urmatoare ca este destul de greu sa intalnesti pe cineva care chiar sa vorbeasca bine engleza). Ne-am lasat bagajele si am coborat la o cafea in holul hotelului tinand cont de faptul ca la ei era 8 dimineata iar in Romania 2 noaptea si dupa un zbor destul de lung inca nu eram in stare sa plecam in "expeditii"-chelneritele imbracate in chimonouri, foarte zambitoare, se aplecau aproape in genunchi cand iti luau sau aduceau comanda.

Strazile incredibil de aglomerate, ba biciclisti, ba masini, ba tot felul de motociclete, structura strazilor este absolut incredibila, grandioasa as putea spune, suprapuse, cu iesiri speciale pentru fiecare zona sau cartier, parca erau o caracatita imensa. Am ajuns la bazarul supranumit "american" unde am vazut cei mai dornici omeni de negociere. Nici nu te apropiai bine de un produs ca aparea vorbindu-ti ba in rusa, ba in chineza, ba in engleza si chiar daca explicai ca nu vrei sa l cumperi, doar te ai uitat se tinea dupa tine si -ti dadea tot felul de preturi.

Bazarul era structurat pe 6 etaje fiecare din ele cu alt domeniu-haine, genti, pantofi, perle si accesorii,restaurante, Am prins ora pranzului si un miros exagerat de puternic ne oripila de -a dreptul, prietenul care deja mai vizitase China ne-a explicat ca sunt mirodeniile pe care ei le folosesc in mancare, salatele de iarba de mare....si tot asa, iti pierea si cea mai mica pofta de mancare. Este locul fake-urilor de toate felurile de la ceasuri pana la genti, pantofi, portofele, blugi, orice branduite gen Louis Vuitton, YSL, Prada, Versace, Armani, absolut orice, iar daca iti doresti un produs anume si ei nu l au, iti arata un catalog din care iti poti comanda ce-ti doresti( de obicei catalogul original al firmelor respective) iar a doua zi ai produsul. In bazar vezi oarecum disperarea oamenilor, sunt oameni extrem de saraci, dornici sa si castige o paine.

Am sa povestesc o intamplare cu o pustoaica ce nu parea a avea mai mult de 15 ani de la care am cumparat mai multe genti, chiar daca a acceptat pretul nostru, nemultumita fiind a mers cu noi intr-un supermarket si in afara de ce ne am cumparat noi si a adaugat si ea 3 sucuri, pentru ea si colegele ei( motivand ca ii este foarte sete si ca nu a baut nimic de dimineata). Ti se face mila cand vezi asa ceva, multi dintre ei sunt exploatati, dar accepta situatia neavand nimic mai bun in schimb. Bazarul "rusesc" este mult mai civilizat, nu trage nimeni de tine, sunt calmi si linistiti, te intreaba frumos daca te pot ajuta cu ceva, doar ca nu gasesti la fel de multe lucruri. Am mers intr-un sat la 200 km departare de Beijing, unde prietenul meu avea ceva de rezolvat.

Aici am vazut partea urata a acelor arhitecturi superbe, a acelor masini de lux, a acelor strazi atat de bine organizate. Oameni extrem de saraci, oameni care muncesc mai mult pentru statul comunist decat pentru ei. Domnul la care am mers detinea un restaurant amenajat pe malul unui lac, unde am luat si noi pranzul ( cea mai ciudata experienta din China ). Fiecare masa are camera ei separata, cu chiuveta. O masa rotunda cu multe scaune, unde ni s-au adus, ambalate- canita, pahar, un bol si o farfurie. Am cerut o scrumiera si au inceput sa rada aratandu-mi ca pot scruma pe jos !!!! A

u inceput sa vina mancarurile-fasole verde cu susan, ciorba sau ce dumnezeu era o zeama pe care ei o beau direct cu bolul, peste alb, shrimps prajiti, si desertul ( pe care chiar il asteptam cu nerabdare ) placinta cu nuferi ( imposibil de mancat ). Am avut mari dificultati in gasirea unei furculite, si de asemena in acceptarea faptului ca mancau peste si scuipau pe jos oasele!!! Celebra piata Tiananmen, flancata de Mausoleul lui Mao (din care zilnic la ora 12 este scos de la formol trupul lui Mao, pentru turisti), Muzeul Revolutiei Chineze si Marea Primarie le am vazut noaptea cu ajutorul unui taximetrist caruia i se parea amuzant daca sperie pietonii intreptand masina spre ei, sau care canta cat il tineau plamanii Usher.

Taxiul este extrem de ieftin-daca mergi cu compania de stat- iar metroul este foarte bine dezvoltat. China este fara indoiala tara extremelor, Beijingul este un oras al contrastelor in care poti gasi bazaruri cu tot felul de chimonouri si fake-uri dar si mall-uri cu cele mai luxoase branduri, de la blocuri comuniste, triste si gri, pana la cladiri imposante de parca ai fi la New York. Mi am propus sa ma intorc, mi-a placut si va recomand din suflet sa vizitati China, este o experienta unica, o traire atat de profunda a imbinarii vechiului cu noul, a simplitatii cu grandiosul.