Orice om care n-a trait intr-o grota in ultimele zile a aflat ca Michael Jackson nu mai e in viata. Si i-a luat, probabil, maximum cateva secunde sa inteleaga asta. Dupa aia, in ciuda avalansei de stiri cu megastarul, n-a mai aflat mai nimic nou despre Michael. A aflat insa ca, desi Michael e mort, multi alti indivizi sunt cat se poate de vii.

Ion Iliescu mai traieste? Cum sa nu traiasca, din moment ce are o parere despre Michael Jackson? Si anume ca Michael era sentimental. Oare cum si-o fi dat seama? Fotbalistii care n-au mai dat un gol de cand erau mici si jucau in curtea scolii exista pentru ca a murit Michael Jackson. Acum ca pot sa emita si ei opinii cu totul inedite, cum ar fi ca “Michael a fost unul din cei mai mari artisti de muzica ai lumii”. Un ziarist anunta ca s-a stins un mare sociolog, dar introducerea e mai mult sau mai putin: n-a murit doar Michael Jackson zilele astea! Deci, intr-un fel, sociologul exista mediatic tot gratie lui Michael.

Insa cel mai mult si mai mult existam datorita lui Michael noi astia de care n-a auzit nimeni si la a caror inmormantare n-o sa se vina pe baza de bilet. (Apropo, cand am citit ca la inmormantarea megastarului se dau bilete –atentie, locuri limitate!- m-am intrebat serios daca n-am cazut in televizor fix cand se dadea Zona Crepusculara.)

Michael Jackson nu mai are nevoie de noi, in caz ca o fi avut vreodata. Dar noi avem nevoie de el fiindca e o ocazie aproape nesperata sa semnalizam ca ne aflam si noi aici.

Tu, anonimul X, esti important fiindca ti-a placut de Michael. Copilaria sau tineretea ta puteau ramane nesemnificative pentru restul lumii daca n-ar fi existat concertul ala al lui MJ la care te-ai dus, sau ai fi vrut sa te duci si n-ai putut. Acum poti vorbi despre tine. Restul planetei n-ar fi aflat niciodata ca esti un om bun daca nu era un Michael pe care sa-l compatimesti fiindca era bogat si totusi atat de sarac si bolnav si fiindca taica-sau l-a chinuit cand era mic. Si e musai ca femeile sa spuna ca-l gaseau totusi sexy. Daca nu murea Michael, ce alta ocazie aveai sa povestesti unui reporter pe strada: “Ce pierdere! Si eu eram fan!” si sa te vezi la televizor, sau sa-ti faci trafic pe blog?

Partea buna e ca poti sa fii interesant prin Michael si fara sa-i regreti moartea, pentru ca poti sa-i iei peste picior pe cei care regreta public. Le poti da peste nas ca sunt niste oportunisti care se dau drept fani fara sa aiba nici un drept, le poti ridiculiza sentimentalismul. Te poti declara plictisit de atata tevatura si disecare a firului in saispe. Cinicii scarbiti de Michael au glas tot din cauza trendului “A murit megastarul”. Si, evident, tot din cauza trendului exista si articolul asta.