El cartel este un film simpatic din 2009 pe care l-as incadra la categoria comedie. Chiar daca imdb zice plin de pompozitate ca ar fi vorba de o drama. Ok, sunt omorati niste copii. Si 2 idioti care nu stiu sa se comporte cu mafia. Dar asta numai pentru autenticitate. Nu are de ce sa ne para rau, ca nu am avut timp sa ne atasam de victime, cat timp de personajele negative, ahahaaaaa…

Constructia filmului este o parodie la adresa celor care iubesc cartile de self improvement si cred ca numai din 10 propozitii pot ajunge sa se compare cu Bill Gates. Premiza de la care se porneste este ca organizatiile de tip mafiot existente sunt cele mai eficiente. Nu de alta, dar daca nu ar fi fost asa ar fi disparut. Iar daca ele sunt asa de bune in ceea ce fac putem sa invatam de la ele cum sa fim si noi mai buni manageri. Si nu, filmul nu te invata sa omori pe cei care te enerveaza. Ci doar sa ataci problemele cat mai rapid , nu sa ascunzi capul intre umeri si sa te prefaci ca ele nu ar exista. Asta ca sa va dau numai un exemplu.

Si fiecare invatamant este demonstrat cuminte, ca la scoala pe parcursul filmului. Asta in timp ce intriga isi pastreaza coerenta. Ceea ce este destul de simpatic pentru un film care are pretentii corecte – nici nu te trateaza ca pe un idiot, nici nu pretinde ca ar fi cine stie ce gaselnita ce va schimba soarta cinematografiei, sau ca te va tine cu sufletul la gura de nu o sa poti nici macar sa duci floricelele la gura.

Ok, banuiesc ca daca locuiesti in Mexic nu o iei chiar asa in mod lejer. Cam cum nu reusim noi sa zambim decat cu jumatate de jura la filmele din valul neorealist care bantuie cinematografia romaneasca. Din cate vad regizorul este tanar si se afla la primul sau film, unde s-a ocupat de la productie, scenariu si regie pana cascadorie ?! Deci un big hurrey pentru Brian J. Bagley.

Daca nu l-ati vazut in 2009 nu ar fi o pierdere de timp. Si apoi treceti pe aici ca sa discutam principii de management.