Am citit pana acum 2 carti de Michel Houellebecq si este bine ca Particule elementare nu a fost prima. Altfel m-as fi speriat oarecum. Pentru ca autorul reuseste sa fie foarte convingator. Dupa ce lasi cartea din mana mai ca iti vine sa crezi ca lucrurile sunt exact cum spune el si nu iti mai ramane decat sa iei pistolul sa te scutesti de penibil si suferinte.

Asa, dupa ce am vazut ca temele se repeta, parca lucrurile au inceput sa capete aer de obsesie, nu de revelatie :).

Ce il sperie pe Michel Houellebecq? Pai batranetea, faptul ca nu i se mai scoala, faptul ca femeile tinere prefera barbatii frumosi, tehnologia care ne divizeaza, mass-media care ne manipuleaza, religia care ne tampeste, individualitatea care ne face fiare si iar femeile, care vor dragoste pentru sex.

Nu spun ca nu ar fi asa, numai ca la el totul capata accente epopeice. Avem vieti intregi traite pentru a capata o felatie ca la carte, vieti de barbati, fireste. Ca femeile, ca niste zapacite, tot dupa iubire alearga. Oricum, daca vreti o apologie a femininului la el gasiti. Femeile sunt mai rationale, mai intelegatoare, mai blande, mai... se face sa le alergi o viata intreaga ca sa le posezi in grup sau separat.

Eu as vrea sa il cunosc pe Michel Houellebecq sa vad cam cat de neagra este lumea in care traieste el fiindca in cartile sale este asa o tristete... In particule elementare avem doua personaje masculine antagonice – savantul rece si hedonistul nepasator. Ambele incapabile sa aiba un contact cu lumea care sa le faca placere. Ambele cu niste vieti pe care noi, oamenii normali, nu am vrea sa le ducem vreodata. Dar Houellebecq spune ca toti suntem asa, fiindca societatea moderna ne obliga sa fim singuri, sa nu putem comunica, sa avem obsesii distrugatoare, si in general sa ne ratam orice urma de umanitate.

Desi nu ma dau in vant dupa concluziile lui care mi se par cam exagerate, in ce priveste capacitatea de a observa detalii si mecanisme ale vietii noastre mi se pare de neintrecut. Numai pentru analiza privind revistele de femei in viata pustoaicelor de 16 ani si merita citit. Sau pentru modul de functionare a noilor religii care la noi nu prea si-au facut simtita influenta.

De ce am vorbit atat despre idei si nu stil? Pentru ca romanele sale sunt carti de idei si nu de stil, urmand linia lui Huxley, pe care il si analizeaza destul de mult. Iar unele pasaje sunt foarte greu de urmarit, cum ar fi cele despre fizica cuantica sau chimia particulelor. Eu cel putin le-am sarit fara sa am impresia ca o sa pierd ceva din intelesul romanului. Le las pentru cei mai inteligenti.

Ar mai fi multe lucruri de spus despre Particule elementare, dar va las placerea sa o faceti singuri. Mai ales ca romanele sale sunt atat de dense incat fiecare poate gasi altceva care sa il izbeasca. Lectura fara incruntari, daca reusiti!

Se spune ca si filmul merita vazut. Eu il vad in aceasta seara si revin.