Pe scriitorul barcelonez Carlos Ruiz Zafon l-am descoperit odata cu primul sau roman, Umbra vantului, aparut in 2004. A fost un fel de dragoste la prima vedere. Mai exact de la primele randuri. Pentru ca Zafon inca din prima pagina stie cum sa te capteze si sa te tina cu sufletul la gura. Acum am sa va vorbesc de al doilea roman aparut in anul 2008, Jocul ingerului.



Romanele sale par la prima vedere a fi usurele. Intriga este tipica pentru romanele politiste. Cu un detectiv cu fler si neobosit care insa ajunge intotdeauna prea tarziu. Cu cateva momente, suficient cat sa ii fie calea presarata de cadavre aparute in moduri cat mai plastice. Din start se aleg personajul pozitiv si cel negativ, ca sa nu existe vreo indoiala cu cine sa tinem. Si pentru un pic de condimentare pe parcurs descoperim ca restul pionilor din jurul lor nu sunt chiar cine credem.



Dar sa nu va asteptati ca Jocul ingerului sa fie mai ales un roman politist. Daca acesta ar fi fost cazul nici nu vi l-as fi recomandat, nefiind un gen dupa care sa ma dau in vant. Este un roman al misterelor, in cazul de fata misterele Barcelonei. Apar elemente supranaturale care sunt introduse natural in peisaj, exact cum reusesc sa faca sud americanii atat de bine. Avem o biblioteca in care sunt aduse cartile uitate. Si personajul principal al povestii este un scriitor pus de Lucifer sa inventeze o noua religie.



Ce se intampla in infruntarea dintre cei doi nu am sa va povestesc ca sa nu va stric placerea lecturii. Oricum, veti sta cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit. Iar daca sunteti si atrasi de filmele de groaza, atunci cu atat mai mult veti aprecia fantomele, craniile si alte elemente de suspans menite sa faca din Barcelona un loc populat de ceva mai mult decat niste negustori pasnici si mercantili.



Puteti citit cartea si daca sunteti indragostiti de Barcelona. Pentru ca si autorul o iubeste si creeaza pentru fiecare casa si colt de strada o poveste. Veti recunoaste agitatia de pe Rambla. Si veti simti aerul cosmopolit al acestui oras care este considerat de multi cel mai frumos din Europa. Iar daca aveti oarece ganduri literare va va distra cu siguranta modul in care este infatisata viata intr-o redactie de ziar si va veti incrunta la tipurile de presiuni pe care editurile le pun asupra scriitorilor.



Din pacate exista si o parte negativa. Acest roman seamana mult prea mult cu primul. Protagonistii conflictului sunt asemanatori, motivele lor aceleasi, elementele nenaturale similare. Ca si cum odata ce a infatisat aceasta lume autorul ar fi ramas fara inspiratie si acum nu ii mai ramane decat sa se repete. Trebuie sa fie mana rea a vreunui editor pe aici :), care a zis sa nu riste si sa faca o copie a primului roman, cel cu un succes rasunator, aparent.



Va invit asadar sa cititi Jocul ingerilor. Il gasiti la editura Polirom.