Merg prin lume inchizand ambii ochi. Si din cand in cand mijind cate o privire ca dintr-o intamplare la lucruri. Iar daca mi se intampla ca obiectul cu pricina sa se agate in ganduri condus de ideea malefica de a-mi dori sa il obtin, strang tare din pleoape. Si clipesc des sa dispara ispita.

Nu ma uit in reviste. Doamne sfinte sa ma vizualizez in vreo rochie care sa faca 3000 si care sa ma indemne sa ma angajez fotograf pe vase de croaziera. Ca sa mi-o permit dupa 6 luni de pozat dinti falsi de pensionari pupaciosi. Nu intru in magazine. Pe canapele din piele moale ma asez numai pe un coltisor. Sa nu ma invat cumva prea tare cu binele. Si apoi sa dau spargere cu arma in mana la singura casa de schimb valutar din Cucuieti. Acolo unde exista un singur paznic chior cu probleme de tranzit intestinal.  

Nu stiu ce ati invatat voi din comunism. Eu am invatat ca nu e bine sa iti doresti. Pentru ca e rau. Naiba stie ce ti se poate intampla din simpla dorinta. Asa am ajuns sa inteleg ca o inghetata pe zi, din aceea cu invelitoare din napolitana poate crea o placere apreciata pana la ultima inghititura. Si ca daca moare batranul Ceasca poti manca pui chiar de doua ori pe saptamana.

Am invatat sa traiesc frugal. Iar la aceasta atitudine m-a mai ajutat si facultatea de filosofie. Unde eram un exemplu de pierzanie clara. Pentru ca eu beam numai capucino facut ca la carte cu expresso. Si spuma de lapte. Iar daca ar fi fost sa fie de la plic eram in stare sa ma enervez pentru toata ziua. Iar pe deasupra imi rujam si buzele. De se uitau la ele cu indoiala si pofta pipernicitii mei colegi in ale logicii matematice.

Clar, cu mine nu ai construi niciodata capitalismul. Fiind invatata asa de cand eram de-o schiopa ca orice ti-ai dori te inlantuie pana ajungi sa fii un robot in mana papusarului malefic. Mai ca imi vine sa cred ca ai mei m-au conceput pe filmul The wall pe care il priveau clandestin in ceasurile lor de tandra iubire prin luncile Moldovei. Si daca nu a fost asa atunci nu mai stiu ce sa cred.

Asa ca nu imi doresc lungi zile de spa inconjurata de obiecte minimale aranjate feng-shui. Si nici sa ii vad pe Coldplay la Londra. Si nici sa iau sushi pregatit pe strada de oameni cu ochii oblici. Si nici perne cu modele satinate. Si nici sa am un birou tipic englezesc intr-o casa mare cu geamuri care dau in parc. Daca aud de sandale colorate cu barete atat de subtiri incat par sa se rupa stramb din nas a dispret. Si o vacanta de 6 luni prin Asia mi se pare o pierdere de vreme cumplita.

Nu imi doresc nimic, ca daca ma doare...