Draga era a vitezei,

Permite-mi sa iti spun ca vreau sa iau lucrurile incet. Permite-mi sa te contrazic cand imi zici ca viata este prea scurta si ca trebuie sa o traiesc la turatie maxima. Eu vreau sa ma bucur de fiecare moment, vreau sa fac ceea ce imi place si sa fac asta pe indelete.

O sa spui despre mine ca sunt invechita si un pic prafuita cand o sa-ti destainuiesc faptul ca eu ma consider o romantica. Ah, si ce parere o sa ai cand o sa iti spun ca pentru mine romantismul nu inseamna inimioare si ursuleti de plus de Valentine’s Day? Ca eu cred in priviri calde si zambete ce topesc zidurile de gheata pe care le-am ridicat in jurul inimii vreme de ani intregi, ca sa le las sa se evapore unul cate unul intr-o singura clipa? Cand o sa iti spun ca imi place la nebunie sa pierd vremea cu cineva drag, ca nu imi pasa ca maine s-ar putea sa nu existe, atata vreme cat clipa mea de fericire este infinita? Ce ai spune atunci?

O sa te rog sa nu ma mai grabesti. O sa invat si chineza, o sa divizez si atomul (daca atomul este un gand jucaus de dimensiuni imperceptibile, care imi coloreaza ziua si pe care o sa il impart in portii mici-mici, cat sa imi ajunga pentru toate zilele vietii mele), o sa ajung si manager (al propriei mele vieti), o sa am si o masina (ei, si o bicicleta ce are?), o sa ma si casatoresc si o sa fiu om la casa mea intr-o zi. Dar niciunul dintre aceste lucruri nu va marca etapele vreunei liste. Niciunul dintre ele nu va fi finalul, fiecare va fi in felul sau mijlocul unei povesti. Sa te asezi la casa ta nu va insemna punerea unui sort si mutarea in bucatarie, ci va insemna asumarea unei noi provocari alaturi de cineva drag – un cineva cu care sa cuceresti lumea – lumea voastra, a ta si a lui.

Si, draga graba, sa stii ca si atunci cand nu fac nimic, tot sunt ocupata. Facand nimic, visand, analizand, contempland. Bucurandu-ma de timpul pe care il am, de minutele mele de respiro. Cu toate acestea, ador sa fac 5 lucruri odata, sa simt provocarea, motivarea unei vieti active – si abia atunci stiu sa gust o pauza la savoarea ei maxima. Cel mai mult insa imi place sa fiu libera. Sa fac ce simt eu ca e bine, sa astept, sa am rabdare, sa mai las lucrurile sa vina si de la sine. Eu zic ca poate ar trebui sa incerci si tu asta din cand in cand.

Permite-mi de asemenea sa si gresesc. Si sa imi asum alunecarile si caderile, sa le tin minte si sa incerc sa nu le mai repet. Vreau sa am timp si pentru asta. Sa gresesc, sa ma iert si sa fiu iertata. Si apoi sa fiu fericita ca uite, am mai trecut si de asta. Si sa capat curaj pentru a imi depasi teama de esec si a sti ca traiesc cu adevarat.

Asa ca, draga era a vitezei, accepta-ma asa cum sunt. Poate o sa ne mai intersectam din cand in cand, o sa ne mai intrecem pe vreo pista de alergari, s-ar putea insa sa ma pierzi la umbra vreunui copac sau contempland cerul si lumea din jur de pe margine. Nu-ti neg insa stilul si forma ta fericire, s-ar putea ca unora sa li se potriveasca de minune. Mie insa nu.