Marti dimineata am dat intr-o treaba mare.

Am plecat de acasa asemeni unei flori, parfumata si cu roua diminetii pe masina floare a sorelui.

Am incalzit motorul, sters geamurile cu un burete special, ca doar trebuie sa vad bine cand pornesc la drum.

In rest nu mai era nimic de facut.

Ceasul imi arata ora care imi permitea sa merg lejer catre job, ascultand muzica indiana si facandu-mi planurile pentru o zi ce imi parea perfecta in rasaritul razelor de soare ce imi bateau direct in parbriz.

Trafic decent, ora potrivita pentru pietoni ravasiti si conducatori auto in vesnica graba, in  care stiu doar sa se joace cu farurile masinii din prea mult teribilism, eu calmaaaaa…..

O intersectie, o alta intersectie, prind un rosu, analizez oamenii la stop, stanga, dreapta, o trecere de pietoni nesemaforizata, stanga, masini tot mai multe, iar stanga, intersectie, ma incadrez pe banda din stanga, inca jumatate de drum si am sa ajung.

Parfumul primaverii intra prin geamul deschis, ma uit in fata, stanga oglinda, fata, schimb muzica indiana cu un post de radio, deja suntem bara la bara…..iar craterele din asfalt se tot aglomereaza, trebuie sa fac un adevarat slalom printre ele si inteleg din nou de ce in urma cu ani buni cand invatam pentru scoala de soferi mama ma cara la tara prin toate gropile de pe camp sa capat control asupra masinii.

Inevitabilul s-a intamplat si am luat marti dimineata unul din craterele Bucurestiului.

Nu a fost prea placut dar nu am intrat in panica: nu am inceput sa numar ceasurile rele si nici nu am oprit masina imediat, ca oricum nu aveam unde.  Desi incercam sa ma uit in oglinda retrovizoare, la cat de multe masini deja curgeau in spatele meu nu am reusit sa vad daca las vreo pata de ulei, de benzina, de sange din sufletul masinii mele….

Am cumparat roata noua ca doar nu era sa stau fara rezerva pana imi aproba casco dosarul sa primesc una noua.

Nu, nu sunt resemnata insa pentru ca este a doua pana pe care o fac acest an din cauza gropilor din Bucuresti,  a doua roata distrusa definitiv si incepe sa ma ia panica.

Si ma intreb cu ce am gresit ca am nevoie sa circul pe drumurile publice pentru care platesc si taxe, fara sa mi se ofera insa siguranta?!