Cand eram foarte mica, singura perspectiva in viata era sa fii bugetar. Orice altceva ar fi insemnat sa fi tanti care face bors, pantofar, croitor sau ascutitor de cutite. Astea erau singurele meserii pe care le vedeam practicate pe cont propriu, insotite de o tablita cu numarul autorizatiei. Mai exista si varianta vanzatoare de seminte sau flori.

Restul de chestii insa se practicau la stat, si lumea era linistita: ce buget, ce patron? Era serviciu si atat. Dupa revolutie a inceput sa apara dilema: e mai bine la buget sau la patron? La buget salariile erau mai mici insa slujbele sigure. La patron munca era grea si viitorul incert.

Si mai ales, se stia. La stat nu se munceste, se sta! Sa fiu sincera, cred ca asta e mai degraba o reminescenta a unor idei din comunism. Recunosc insa ca eu nu am cunoscut bugetari care sa isi rupa coatele muncind. Muncesc ei, nu zic nu. Precis. Insa cred ca muncesc cei cu care nu prea avem contact. Imi dau seama ca sunt de facut multe, multe lucruri, ca sa merga treaba bine. Dar si ei sunt multi, multi.

Cei pe care i-am cunoscut eu pur si simplu o frecau, imi scuzati expresia. Si pe bani. Sunt sigura ca exista bugetari platiti rau de tot, cum ar fi profesorii si medicii, dar unii se scalda efectiv in bani. Stiam o tanti care tinea contabilitate primara undeva intr-un minister. Avea ca studii liceul. Si castiga 20 de milioane pe luna in anul 2002, lucrand de la 8 la 4, pe cand eu ajungeam la munca la 9 si ma intorceam dumnezeu stie cand pentru nici jumatate din banii astia.

Eu una am o mica iritare fata de bugetari. Odata fiindca mi se par o mare masa periculoasa despre care nu stiu nimic, in al doilea rand pentru ca cei despre care stiu ceva nu ne fac cinste. Eu am crezut de exemplu ca te faci profesor din pasiune pentru invatamant sau medic din dorinta de a vindeca. Si ca nu sunt meserii in care lipsa unui castig adecvat sa te impiedice de la a-ti face bine treaba. Dar se pare ca nu.

Astia ar fi o categorie de bugetari despre care eu cred ca inainte sa ceara ar trebui sa isi merite banii. Apoi vin ceilalti. Am momentan un proces care a fost amanat si zapacit din cauza ca grefierii au facut greva. Si toata justitia a stat pe loc. Pentru ca grefierii, oamenii astia cu ore fixe de munca care invart niste acte, sunt suparati.

Ambitii mai putine, sa-mi fie iertata vorba, stimulari intelectuale mai putine. Mi se pare ca bugetarul e un fel de leguma. Si ca de asta face greva si cere. Fiindca fara ne-munca lui totul sta. Totul sta fara hartia aceea pe care o impinge sau fara ghiseul acela pe care ti-l inchide in nas. Si fara orele in care iti da trei fiindca n-ai inteles ce n-a explicat.

Si ei uita mereu ca libertatea asta cere le-a adus dreptul de a face greva nu se cladeste pe spatele lor. Dar deloc. Se cladeste pe spatele nostru, al celor care avem doua joburi poate, ca sa traim, care daca nu o scoatem la capat cu banii cautam sa muncim mai mult pe undeva. Si care am face degeaba greva, caci suntem mici si imprastiati.

Da, bugetarii sunt saraci si bogati, liberi dar si legati, si au o cu totul alta mentalitate decat noi, “cei de la patron”.  Bugetarii nostri sunt de aur.