Exista un trend, oarecum ingrijorator, de a nu mai vorbi cu oameni. Ci cu niste entitati cumva nedefinite. Care au cap din logo-uri. Si trupuri din mesaje standard – uita-te la mine ce minunat sunt. Verificate de 10 camasi albastre infricosate sa nu le iasa pe gura ceva ­mai personal. Care poate fi interpretat negativ de alte camasi albastre ce le supervizeaza sub forma de grafice.­

Aceste logo-uri se dau mari magneti sociali. Probabil ca au citit undeva vreo teorie ca trebuie sa vorbesti cu publicul. Sa te cobori la nivelul sau. Asa ca isi fac cont pe twitter. Unde urmaresc vreo 500 de persoane dintr-un foc. Ca sa fie sanse mai mari sa se agate vreunul obsedat de linkuri catre comunicate de presa. In format pdf. Iar treaba odata facuta se spala pe maini. Isi mai amintesc poate uneori la intalnirile interne sa isi spuna unii altora cum ca internetul e laudat mai mult decat merita. Asa ca incearca si un facebook. Culmea, acelasi rezultat!

Ba in plus, de parca lucrurile nu ar fi fost deja suficient de rele pentru noi, logo-urile se mai si prezinta ca entitati sub acoperire. Care se vor niste necunoscuti, niste nimeni asa ca mine si ca tine, cel care citesti aceste randuri. Baieti inteligenti insa. Si cool. Si funny. Dar mai ales de succes. Ca uite cum se duce viralul despre ei asa cum nici cu gandul nu gandesti. Il vezi intr-o dimineata pe toate blogurile pe care le citesti. Si pe twitter. Si pe facebook.

Vrei nu vrei, ajungi pe pagina cu pricina. Si nu vezi nici ceva cool. Nici funny. E insa o idee care nu ar putea sa iasa asa din capul niciunui om normal. Dar din capul unui logo da. Cauti logo-ul. Trebuie sa fie acolo, iti spui dupa primele trei secunde de intrat in contact cu ideea de lemn, spusa in limbaj de lemn si care nu ajuta pe nimeni cu nimic. Nu il vezi. Logo-ul. Si in urmatoarele trei secunde ai uitat mesajul ce te-a agasat pe toate canalele posibile.

Peste cateva zile vine si epifania. Hei, noi, astia, cei cool si funny si inteligenti de mai zilele trecute suntem logo-ul X. Uite ce mare si frumos tronam noi pe pagina. Si ce fascinant ne-am personificat, ca padurea in compunerile din scoala generala. Nu e asa ca acum ca te-am distrat iti vine mai cu spor sa ne iei produsul/sa ne folosesti serviciul? Nu ca asta ne-ar interesa. Noi vroiam doar asa, sa ne imprietenim.

Apoi mai vine si compania care a conceput campania. Mai, ce social media gurus suntem noi. Si cum am facut o virala. Ati vazut cum ne-au preluat toate blogurile mai vizitate? Si cum s-au inghesuit astia mai importanti sa mai scrie cate ceva la noi? E adevarat ca i-am platit. Si nimeni nu prea a comentat ceva. Si a scazut si la zero traficul inca de a doua zi. Dar astea sunt amanunte. Clientul este multumit. Asa ca vom propune si la urmatorul ceva similar.

Si eu propun ceva. Propun sa se treaca la nivelul urmator. Sa isi vorbeasca logo-urile intre ele. Sa se personalizeze reciproc si pe noi, oamenii, sa ne lase in pace, ca exista si asa suficient spam.