Dependenta de Google este altfel decat dependenta de Yahoo. Sau de Twitter. Sau de Facebook. Dependenta de Google te-a prins in corzi elastice, dar ferme, care se imine la colturi cu corzile Gmail, Gtalk, Youtube.­

­Te-a convins sa folosesti Google Docs, si iti tii documentele acolo. Folosesti chatul de la google, sau ai instalat Gtalk, pentru a vorbi cu contactele de aici, fiindca nu mai are rost sa le muti pe YM. Ai Analytics pentru blogul tau. Ai descarcat Google Earth, si acum stai cu ochii cascati la marea noutate: pamantul se misca pe langa stele. Incet dar sigur, afisandu-ti-le discret in colturi de ecran, Google te convinge sa folosesti din ce in ce mai multe servicii. Si o faci.

Pentru ca merg bine. Pentru ca nu ai vazut decat odata in viata ta Google.com cazut. Pentru ca stii ca daca nu esti indexat in Google nu esti nimeni, si el are toate raspunsurile. Degeaba ai incercat sa folosesti alte motoare. Sa mergi impotriva mainstream-ului. Pur si simplu nu da rezultate. Si atunci te lasi pe spate si folosesti uneltele Google cu placere, pentru ca merg atat de bine. Si le lauzi, si scrii despre ele, si incantarea nu are limite.

Dupa ce trece incantarea, apare obisnuinta. Si odata cu ea, dependenta. Toate informatiile tale importante sunt in Gmail. Cifrele alea care ne trebuie ? Aoleo pai sunt in mail. Pai nu ai descarcat documentul? Nu, de ce?

Acest “Nu, de ce?” ne arata ca lumea crede cu adevarat in suprematia Google. Ca, spre exemplu, clientii premium care platesc pentru Gmail cred cu adevarat ca garantia “va functiona 99,9% din timpul unei luni” poate fi mentinuta la nesfarsit. In fine, lumea cred ca Google e Dumnezeu.

Asa incat, cand a cazut Gmail, Twitter.com a avut o rata de 300 mesaje/minut,­ legate de caderea serviciului. O parte informative, majoritatea lamentari si panica. Probabil nu era atat de grav, dar, odata ce vezi un picior al idolului faramandu-se, iti dai seama ca u e indestructibil. Si ca prabusirea lui totala e iminenta.

Asta era de fapt panica. Nu ca nu va functiona doua ore, cum s-a intamplat. Ci ca nu va functiona niciodata. Si ca s-au dus toate mailurile importante. Nu ar fi fost asa o tragedie, s-a mai intamplat san e pierdem toate mailurile. Dar daca cadea si Google Docs si imi pierdeam documentele?

Dar daca cade Google.com si nu mai gasesc nimic, niciodata??

Aici este buba. Gmail, aceast degetel al gigantului, nu e asa de important. Important este ca am vazut o slabiciune, si ne e frica. Mai frica decat ii este lui Google sa ne piarda, ne este noua frica sa-l pierdem pe el.

Probabil asta il face Dumnezeu. Faptul ca noi am facut astfel incat sa nu mai putem trai fara cunoastere, si am ales Google sa o centralizeze pe toata. Acum trebuie sa-l veneram si sa-l sprijinim, asta este. Asa ca teama pentru un amarat de serviciu de mail cazut e nimic. Sa vedeti daca pica Google.com o jumatate de ora.