Precum in fiecare apartament din romanul lui Orwell se gasea un monitor, in fiecare apartament al Republicii Socialiste Romania se gasea macar un peste din sticla.

Putini sunt cei care au scapat de prezenta lui. Si nu neaparat datorita gusturilor ireprosabile ci datorita norocului.

Pentru ca pestii acestia asa inofensivi si colorati cum pareau la prima vedere aveau un mod pervers de a se infiltra in casa fiecaruia: iti erau facuti cadou.

Alaturi de vase butucanoase ornamentate cu auriu, la o zi de nastere, sau mai stiu eu ce eveniment, mai mult ca sigur iti era varat cu de-a sila in casa si un peste din sticla.

Sa il arunci nu avea nici un sens. Chiar daca ai fi scapat de intrebarile indiscrete ale autorului minunatului cadou, sigur erai reperat ca fiind lipsit de pesti si deci la urmatoarea runda de cadouri, mai primeai unul.

Cea mai buna metoda era sa iti cumperi singur cativa in culori cat mai putin agasante. Aveai orisicand optiunea sa ii acoperi cu un mileu des. Si din acelea primeai pe saturate.

Ce ma roade pe mine acum, dupa 20 de ani, este cine i-a inventat si cu ce scop. Ca ei au devenit simbolul atasamentului ideologic la prost gust este o alta chestiune, ce vreau eu sa stiu este cum de au trecut de cenzura comunista.

Da, e adevarat ca ei devenisera un simbol al apartenentei la Partid, precum carnetul de membru, dar pestii acestia erau in mod ironic o palma data comunismului. O palma pe care cenzura nici macar nu o remarcase. Si care trecuse neobservata probabil si de multi posesori de pesti.

Nu si de mine. Gura deschisa a pestilor muti ce urla din toate branhiile, nimicul vazut dincolo de gura rotunjita in urlet, privirea sticloasa, culorile ipocrite, toate acestea ma duceau cu gandul la noi.

Noi, pseudo comunistii de fatada ce urlam lozinci goale, ce fluturam steaguri si multumeam partidului pentru Epoca de Aur. Noi, pestii muti ce ne prefacem a avea dungi albastre cand in noi nu exista decat aer si praf.

Groaza si neputinta pestilor din sticla, tinuti la mare rang peste mileul de pe televizor erau de fapt ale noastre. Dar cat de bine o exprimau pestii. Mult mai artistic decat Munch.