Amintirile mele despre moda comunista sunt destul de putine. Nu eram suficient de mare incat sa simt acut restrictiile de moda insa imi amintesc ce provocare reprezenta fiecare haina.

De aceea cea mai sigura sursa de imbracaminte o reprezentau croitoresele. In magazine, cel putin la sfarsitul anilor 80', din cate stiu eu, se gaseau haine groaznic de urate, din materiale sintetice in care transpirai teribil.

Imi amintesc ca mama avea o cunostinta de la care imi cumpara maieuri din bumbac la suprapret, pentru ca intradevar un maieu din bumbac este un lux.

Moda comunista cerea sa fii imbracata in chestii cenusii sau maronii. Mai era si varianta bleumarin. Cea mai groaznica nuanta pe care am vazut-o vreodata.

Era aproape negru, insa cand te apropiai realizai ca de fapt era un albastru murdarit cu funigine.

Oamenii insa se eschivau de cerintele modei comuniste. La mare pret in casa noastra erau revistele Nekerman. Aveam o matusa in Germania care ni le trimetea impreuna cu pachete de guma topitoare si ciocolata de calitate (nu din aceea chinezeasca cu gust de vitamine).

Revista germana era sursa de inspiratie a hainelor, plecand de la modelele fericite, imbracate in culori vesele croitoresele comuniste realizau copii infidele ce nu trebuiau sa bata la ochi. Nu stii ce vecin invidios te putea turna la Securitate ca ai legatura cu Occidentul prin intermediul rochiei tale chic.

De aceea am fost pusa sa promit ca nu voi povesti nimanui la gradinita de noul scul de mohair verde de care mama facuse rost cu greu. Se vorbea in soapta chiar si in casa. Desi aveam vreo 4 ani am inteles ca un scul de mohair primit "pe sub mana" e o chestiune grava ce trebuie pastrata in secret.

Toate hainele care aveau ceva culoare in ele erau facute dupa reviste straine. Imi aduc aminte de o rochita de tul lila. Eram tare mandra de ea. Stiam ca nimeni nu mai avea rochita ca mine. Era "one of a kind", la fel ca si ploverul negru impletit de mama. In partea din fata mama pusese o semiluna care zambea si multe stelute colorate. Era puloverul meu cu luna si stelele.

Cu incaltamintea era mai greu, nu ti-o puteai impleti. In schimb imi amintesc si acum o pereche de pantofi inalti decupati in fata, din piele neagra de la Guban. Erau ai mamei. Iar eu ii trancaneam prin casa de cate ori aveam ocazia. Eram foarte frumoasa si inalta cu ei.

De pantofi frumosi pentru copii nu imi amintesc. Existau oare? Tot ce imi amintesc este ca mi-a fost data intr-o vara o pereche de sandale mov dintr-un soi de plastic. Trebuia sa le port cand ieseam la joaca cu copiii. Erau hidoase. Cred ca am plans.

Nu imi amintesc sa fi vazut adidasi decat dupa revolutie. Oricum dupa ce i-am descoperit nu am mai putut fi convinsa sa port pantofi sau sandale. Stiu ca mi-a fost greu sa incep sa port doar haine colorate. Pana si verdele inchis mi se parea tipator, fata de clasicul gri. Voi ce va amintiti despre hainele de atunci?

sursa foto: jurnalul.ro