Inregistrare Ai uitat parola?

Rubrica: La Panou
la panou.jpg

Aici e Panoul. Bucata de scart virtual pe care am decis sa prind imagini de dinainte de '89. Veti citi despre cozi, bucatarii, camari, bomboane si vecini.


Ma veti contrazice. Ma veti acuza de subiectate. Nici ca imi pasa mai putin.


Pentru ca nu caut aprobare sau aplauze, ci doar eliberare. Vreau sa pierd imaginile intunecate si atmosfera grea pe care o simt chiar si acum, dupa 20 de ani.


Iar daca aveti ceva de spus nu aveti decat sa scrieti si voi. Sa inecam o data si pentru totdeauna Panoul in amintiri uitate.

Articole din aceasta rubrica
soimi_ai_patriei.jpg
La gradinita insa mi-a placut cel mai mult. Iubeam tare mult activitatile de acolo. Mai ales cele din aer liber. Imi amintesc cu imensa placere cum educatoarele ne adunau cate 2-3 grupe, ne asezau intr-un cerc imens si cantam cu totii: “Bate vantul crengile/ Se-nvartesc moristile..”.
muraturi.jpg
Romanilor le era o frica de moarte de camarile goale. Astfel ca le umpleau pana la refuz cu faina si ulei si muraturi si ghiveci si zacusca si gem si dulceata si mere invelite in foi de ziar. Orice se putea manca avea un loc in atotputernica camara.
ciorapi_la_remaiat.jpg
Amintirile mele despre moda comunista sunt destul de putine. Nu eram suficient de mare incat sa simt acut restrictiile de moda insa imi amintesc ce provocare reprezenta fiecare haina. De aceea cea mai sigura sursa de imbracaminte o reprezentau croitoresele. In magazine, cel putin la sfarsitul anilor 80', din cate stiam eu se gaseau haine groaznic de urate, din materiale sintetice in care transpirai teribil. Imi amintesc ca mama avea o cunostinta de la care imi cumpara maieuri de bumbac la mare pret pe atunci.
insecte.jpg
In vremurile comunismului stresul nu exista decat ca termen in fizica. Deci din acest punct de vedere romanii erau in siguranta. Insa o altfel de amenintare la fel de subtila si la fel de raspandita precum stresul actual ne pandea pe toti: gandacii de bucatarie. Toti e poate un cuvant prea general dar majoritatea locuitorilor de apartamente stramte si ingramadite in blocuri igrasioase intra in acest "toti". In orice bloc exista macar un vecin mai murdar care ca un facut atragea in edificiu tot soiul de lighioane.
biscuiti.jpg
Doamna Dobanda era vecina noastra de la etajul 10. Pana la momentul povestirii avea 5 copii. In urmatorii ani a mai facut vreo 2. Nu mai tin exact minte pentru ca in preajma Revolutiei s-a mutat din apartamentul cu 2 camere semi-decomandat in care locuiau ea, sotul si cei 5 copii.
peste_ornamental.jpg
Precum in fiecare apartament din romanul lui Orwell se gasea un monitor, in fiecare apartament al Republicii Socialiste Romania se gasea macar un peste din sticla. Putini sunt cei care au scapat de prezenta lui. Si nu neaparat datorita gusturilor ireprosabile ci datorita norocului. Pentru ca pestii acestia asa inofensivi si colorati cum pareau la prima vedere aveau un mod pervers de a se infiltra in casa fiecaruia: iti erau facuti cadou.
1  2  3    ultima »
 
Newsletter