A fost invitat si Ariciul, adica eu, sa scrie despre barbatul din spatele ei. Adica barbatul perfect, ca altfel nu are cum sa fie un barbat de arici. Si am scris despre inceputuri, urmarea fiind inca in constructie.

Recunosc, nu prea aveam idee cum sa il aleg. Adica pe el, barbatul suficient de perfect incat sa suport sa il vad dimineata cand ma trezeam. Si sa imi schimb pentru el programul de seara libertin intr-un fel de inchisoare pentru doi. Si asta zambind fericita de ce lucru minunat mi se intampla. Si cum mai sper eu sa ma tina toata viata.

Am crezut o vreme ca apetitul meu pentru barbatul in cauza va creste daca il aleg dupa aspect. Sa nu ma supar pentru orele petrecute privindu-l. Mi-a trecut prin cap si ca o conversatie inteligenta ar fi cea care e musai sa incline balanta si sa ma potoleasca. As…Dincolo de o bere poate deveni chiar obositoare.

Si uite, stateam eu asa in deriva si ma intrebam cum sa-l aleg pe el, minunatul care sa merite mirobolanta mea persoana, de ceva vreme. Iar din starea de indecizie tot cei doi motani ai mei m-au salvat. M-au luat intr-o seara deoparte si mi-au spus. ‘Draga noastra lasa prostiile. Tie iti trebuie cineva care sa ne placa. Si nu doar putin. Ci suficient de tare incat sa nu se supere ca sarim pe burta lui la 4 dimineata. Unul care sa se intrerupa din tweet-urile de importanta maxima ca sa ne gadile sub bot sa toarcem mai tare. Un om responsabil care nu da inapoi cand e vorba de cumparat exact mancarea ce ne place. Si vorbeste cu multa seriozitate cu medicul despre cum sa avem noi blana mai lucioasa si cum sa ne intepe fara sa ne doara. Dar vezi sa nu fie vreun obsedat de pisici. Trebuie sa faca toate astea fara sa placa rasa noastra deloc. Miau. Miau.’

Eu facand toate lucrurile cu pricina. Si stiind cat de mult imi displaceau. Le-am spus ca sunt niste mate nebune. Sa zicem ca pe mine m-au prins. Ca asa sunt femeile, cedeaza la argumente ieftine gen un tors. Sau o privire din aceea. Dar daca nu te-ai nascut apreciind asa ceva mai greu sa prinzi gustul. Mi-am banuit motanii ca vor sa ma tina singura. Si numai pentru ei, sa nu existe ceva care sa disturbe atentia acordata. Banuiam ca asa au fost momite la randul lor babele nebune care traiesc acum in casa cu 20 de pisici. Si care deschid usa numai dupa ce se uita pe vizor.

Pana s-a intamplat lucrul pe care nu l-as fi crezut posibil. Si asta fara sa fac eu vreo cercetare speciala in acest domeniu. Evident ca motanii au stiut ei ce au stiut. Pentru ca tare bine a fost sa ai prin preajma pe cineva preocupat de binele lor. Si care nu gaseste sa comenteze negativ nici la o zgaraietura serioasa. Ceea ce ma face sa cred ca nici la zgaraieturile mele, mai superficiale, nu va avea ceva de spus.

Pisicile vor conduce lumea. Si bine fac. Pentru ca ele stiu.