Simona Tache s-a facut remarcata in calitate de ziarista cu mult haz la saptamanalul de moravuri grele Academia Catavencu, in paginile caruia scriau, in rest, numai barbati. Acum n-o mai gasim acolo, dar dam de ea cam in fiecare zi la simonatache.ro, jurnalul ei roz de cazarma si nu numai, pentru ca Simona este, de vreun an incoace, si bloggerita. Blogul roz comenteaza fara incrancenare cele ce se petrec in jurul nostru si a reusit sa cucereasca si sa pastreze in jurul lui o intreaga ceata de admiratori internetici ai umorului marca Tache. Iata, dupa lupte seculare care au durat treizeci de ani si amanari din partea ambelor parti implicate, interviul cu Simona Tache.

Nadia: De ce jurnal roz de cazarma? De ce nu rosu, albastru, verde, bleumarin? De ce de cazarma?  

Simona Tache: Are doua  semnificatii rozul asta. Mai intai e o trimitere autoironica la lumea din capul femeilor, cu problematica ei roz, dupa care e un mesaj anti-incrancenare. Un fel de "De ce sa luam lumea-n serios, daca o putem privi detasat si cu umor? De ce sa ne enervam, daca putem sa radem sau macar sa zambim?"

Nadia: Scrii despre mondenitati, stiri amuzante si asa mai departe. Nu scrii nimic despre tine! Totusi, multi folosesc blogul ca sa se scoata pe ei insisi in fata, isi pun poze, povestea vietii, rufele curate, murdare. Nu te-a tentat niciodata sa mergi in directia asta?  

Simona Tache: Nu prea scriu explicit despre mine, fiinca nu asta e sensul blogului. Sensul lui e sa  binedispuna, sa relaxeze oamenii, sa-i destinda, nu sa povesteasa despre cat de frumoasa, desteapta si devreme acasa sunt eu. Implicit insa, blogul vorbeste mult despre mine si despre ochelarii prin care privesc eu lumea si mediul inconjurator. "Madame Jurnal Roz c'est moi", cum ar zice Flaubert.

Nadia: De ce nu iei (mai nimic) in serios? Nu simte niciodata Simona Tache nevoia sa scrie ceva in jurnalul roz intr-un moment melancolic/suparacios?  

Simona Tache: Mi se mai intampla, cam de doua-trei ori pe an, sa  ma enervez pe politica si sa sara putin sange si, daca-mi aduc bine aminte, am si melancolizat de vreo doua-trei ori, dar atat. Nu iau mai nimic in serios, fiindca nu-mi place sa ma iau in serios si nu ma omor, in general, dupa oamenii care se iau in serios. Pana si melancoliile sau supararile trec mai usor daca nu le iei in serios. N-ai observat ca, daca te apuci sa te jelesti, numai motive de jelanie ti se ofera dupa aia? N-ai observat ca e mai misto bonomia lui Plesu decat solemnitatea lui Liiceanu?  

Nadia: Am vazut ca ai multi comentatori fideli care desfasoara acolo un soi de messenger public. Cum ai reusit sa-i strangi pe oamenii astia in jurul blogului tau?  

Simona Tache: N-am facut nimic special ca sa-i adun. Au venit ei, fiindca  li s-a potrivit lumea pe care eu am pus-o in pagina acolo. Vin constant, fiindca  e un spatiu in care se relaxeaza si se hlizesc. Seamana cu mine oamenii care comenteaza pe blogul meu, daca ar semana cu Nastase sau cu Badea s-ar duce sa comenteze la el. Bine, aia care seamana cu Badea mai vin, dar doar ca sa ma injure.

Nadia: Ai dus vreuna din prieteniile astea virtuale si in offline?  

Simona Tache: Da. Cativa dintre pionierii intr-ale comentatului la mine pe blog ne-au devenit, mie si sotului meu, prieteni. Ne vedem la beri, vorbim la telefon, chiar s-a nascut un grup foarte simpatic, fiindca s-au imprietenit si intre ei, nu doar cu noi.  

Nadia: E sau nu e blogul o forma de jurnalism?

Simona Tache: Exista  bloguri de jurnalism, chiar foarte credibile si foarte profi, insa nu as merge pana la a-l numi asa pe al meu.  

Nadia: A avut in vreun fel de suferit popularitatea blogului tau fiindca ai plecat de la Catavencu sau fiindca nu mai apare pe prima pagina la cotidianul.ro?  

Simona Tache: Nu foarte mult. A fost o cadere de trafic la inceput, s-a recuperat partial intre timp, vad ca se recupereaza in continuare, intr-un ritm destul de optimist. Au aparut si multi comentatori noi, care nu ma stiau de la Catavencu.  

Nadia: Pe unde mai scrie sau ar vrea sa scrie Simona Tache in afara de blog?  

Simona Tache: N-are timp Simona sa  scrie in toate locurile in care ar vrea sau in care i s-a propus. Deocamdata  scrie blogul, scrie niste scenarii si se trezeste in fiecare dimineata la ora 5, ca sa li se alature lui Dobrovolschi si Craioveanu, in studioul in care se face Guerrilla de dimineata.  

Nadia: Blogul tau a avut o ascensiune foarte rapida. Te preocupa ce trafic ai, pe ce loc esti in zelist si alte lucruri de genul asta?

Simona Tache: Ma  preocupa, dar nu obsedant. Nu vreau sa  ajung stapana internetului, sa  ma imbogatesc din blog si sa traiesc din dobanzi.  

Nadia: Cum ti se pare ideea asta cu promovarea blogurilor scrise de femei? Sunt ele mai cu mot in vreun fel?  

Simona Tache: Unde se promoveaza  asa tare blogurile scrise de femei, ca n-am vazut bannere pe Intercontinental si nici spoturi la TV? Glumesc, insa nu mi se pare ca femeile sunt privite ca fiind "mai cu mot". Poate sunt mai exotice, fiindca sunt mai putine, dar nu mi se pare ca sunt privilegiate in vreun fel.  

Nadia:. Tie iti place vreo bloggerita? (in blogroll-ul tau nu vad niciuna) Ai putea recomanda cateva?

Simona Tache: Uite, de exemplu, o citeam pe terorista.ro, insa s-a lasat necajita  de niste cititori rai, a plecat si ne-a lasat cu ochii-n soare. Sunt cateva bloguri pe care le citesc, si de baieti, si de fete, dar, din pacate, nu cu maxima religiozitate, fiindca nu am mult timp. :( De-aia ti-am si raspuns asa tarziu la intrebarile astea, in conditiile in care se poate zice orice despre mine, numai ca sunt un om neserios nu.

Nadia: Ce articole de pe propriul blog ne-ai recomanda ca fiind cele mai cele?

Simona Tache: Exista  pe blog o categorie care se cheama  "Texte care imi plac si mie, desi le-am scris eu", pe care nu mi-a venit ideea s-o fac pana nu mi-ai pus tu intrebarea asta :) . Sunt mai mult de trei texte acolo, dar nu foarte multe. (n.n. Intre timp s-au mai inmultit)