Daca unora le plac merele ionatane, golden, verzi sau alte soiuri, mie cel mai mult imi place marul perfect rotund. Ce e "marul perfect rotund"? Ei bine, este un loc unde ma incarc cu energie, unde citesc despre o poveste de dragoste ca in basme, unde traiesc emotiile celor doi protagonisti si visez cu ochii deschisi, o oaza de culoare si zambet care-mi da o stare de bine in .fiecare zi. De aceea m-am gandit sa v-o prezint pe jumatarea feminina a marului perfect rotund, Joaninha.

AgaGrig: Cum te-ai apucat de blogging?

Joaninha: Ideea a plecat de la picturile mele, de fapt. Acum un an si ceva cautam un loc unde sa pot arata ce fac. Iubitul meu a venit cu ideea unui blog comun, iar conventia a fost "ok, eu pictez , tu scrii!". Pana la urma am inceput si eu sa scriu, iar acum cred ca avem cam 50/50 articolele. El nu s-a apucat de pictat :))

AgaGrig: Mi-a placut mult ideea de "mar perfect rotund"? De unde a pornit totul? Dar "Joaninha", de la ce vine?

Joaninha: Vine dintr-o declaratie, "tu esti jumatatea mea perfecta de mar" , pe care am folosit-o apoi ca titlu al blogului. Era impecabila, rotunda, simetrica, proaspata, asa ca nici nu ni s-ar fi parut alt titlu mai potrivit. "Joaninha" inseamna "gargarita" in portugheza si e ... un rasfat.

AgaGrig: Din afara se vede ca traiesti o poveste de dragoste cum rar ti-e dat sa intalnesti. Cum e relatia asta perfecta, cum o poti descrie? Care-i secretul?

Joaninha: Cred ca am avut incredere unul in celalalt inca de la inceput, iar asta ne-a permis sa ne lasam inimile deschise. Pur si simplu, am devenit prieteni aproape instantaneu, inainte de a fi iubiti.  Dupa aceea am descoperit ca suntem pe aceeasi frecventa si in alte planuri, asa ca am lasat "plasele de siguranta" - asa cum le ziceam noi, iar acum plutim ! :)

AgaGrig: Cand ai inceput sa pictezi? Ce te-a determinat? De unde te inspiri? Fa-mi o schita a unui tablou de la idee la forma finala.

Joaninha: Am  inceput sa pictez cam acum un an si jumatate. Aveam o idee care imi tot dadea tarcoale. Voiam sa fac o pictura pentru mine, dar nu era ceva complex sau cu vreo semnificatie, ci mai mult voiam ceva decorativ. Dar, dupa ce am avut materialele si m-am apucat de lucru, a iesit cu totul altceva decat imi imaginasem initial. M-am jucat cu culorile, cu formele si a iesit "Un ochi plange, altul rade". Cand l-am privit, la final, m-am temut nitel pentru ca deschisesem un drum nou: stiam ca mai pot face si altele si deja aveam emotii pentru cum vor arata.

Ma inspira viata mea si ceea ce simt, ma inspira povestile altora, dar  lucrurile care ma privesc in mod direct sunt cel mai usor de pus pe panza. Mi s-a intamplat sa fiu intrebata "stii sa descrii fericirea ? " , iar eu am raspuns "nu, dar as putea sa o pictez".

Schita a unui tablou ? Pai ... mai intai trasez cateva linii pe un colt de sevetel sau o bucata de hartie, depinde ce am la indemana atunci cand imi vine ideea, dupa care aleg o panza care sa se potriveasca. O singura data am ales panza inainte de a vedea schita pentru ca am stiut exact ce as desena pe ea :). Apoi incep sa pictez panza, dupa care o las o perioada ... sa se odihneasca. Nu stiu de ce, poate ca asa ma obisnuiesc si eu cu ceea ce urmeaza sa se nasca, mai trag cu ochiul cand mai trec pe langa sevalet, ma mai gandesc la ce culoare sa mai amestec, ce linie sa mai desenez. Dupa ce il termin, ma indepartez de tablou sa-l privesc si abia atunci ma apuca emotiile!

Imi place foarte mult ca sunt in alta lume atunci cand pictez, atat de concentrala la ceea ce fac si atat de serioasa, dar jucandu-ma, totusi :)

AgaGrig: Ai avut deja un venisaj. Cum ti s-a parut experienta? Ce feedback ai primit? Ti-ai dori sa mai expui?

Joaninha: M-am bucurat ca am putut sa le expun, chiar daca nu era un spatiu expozitional traditional. Au fost expuse, din 17 decembrie 2009, timp de o luna intr-o cafenea din Bucuresti. Feedback-ul a fost foarte bun din partea prietenilor. Unii le vedeau pentru prima oara in realitate si am avut emotii ca la o prima intalnire :). Pe de alta parte, imi pare rau ca nu am putut aduce mai mult public nou, iar aici rezultatul a fost putin sub asteptari, mai ales ca spatiul in care au fost era prin natura lui vizitat de o multime de tineri.

Da, vreau sa mai expun, vreau sa imi fac timp sa caut locuri noi, potrivite, poate o galerie de arta contemporana, insa nu am pornit inca foarte serios la drum in directia asta.

AgaGrig: Ai un job, pictezi, scrii pe blog, iubesti intens. Mai ai timp sa mai citesti si alte bloguri? Spune-mi 3 bloguri feminine pe care le citesti cu placere.

Joaninha: Nu am foarte mult timp pentru bloguri in ultima vreme. Am un program destul de aglomerat, asa ca am lasat calculatorul mai la urma. Te urmaresc totusi pe tine si pe Crocoditza pentru ca mi-e drag sa aflu ce ati mai facut ( cum ziceai si tu, nu ma intreba ce fac, uita-te pe blog! ) si mai citesc la Lorena Lupu si Simona Tache, fara a avea prea mult timp si pentru comentarii.

AgaGrig: Ai inceput sa scrii despre aventurile unui motan "mic, vargat ca un ciorap impletit de o bunica, cu niste ochisori care stralucesc in noapte ca niste margele si niste gene luuungi de zici ca-s fluturi atunci cand clipeste.". Crezi ca Totoescu poate fi erou de roman (pentru copii)?

Hehe, as vrea! El este un pisoi mic si fara griji, care nimereste in tot felul de situatii caraghioase ... e un fel de "toate mi se intampla numai mie" si ar fi dragut sa fie cunoscut si de alti copii, dar nu stiu cat este de actual Totoescu ... Cand am scris despre pataniile lui la sanius, ma gandeam daca cei mici din ziua de azi stiu ce e ala derdelus ? Oricum, vreau sa scriu cel putin 10 povestiri si daca nu le voi publica, cu siguranta va fi un erou pentru copiii mei :) 

AgaGrig: Recomanda-mi 3 articole scrise de tine, cele care-ti plac cel mai mult, care te inspira sau care crezi ca te caracterizeaza. 

Joaninha: Numai 3 ? :))

De ce te iubesc?

Cand mi s-a parut Bucurestiul urat

Perfect afternoon