Caprele Irinucai e un blog zglobiu, despre viata (in Belgia), univers si copil (Sofia). Doar scrie si in motto: "about life, the universe and the baby". Irina scrie despre vecinul suedez Carl sau despre Ikea si Hello Kitty, sau pur si simplu Cronicele din Caprnia. Despre orice ar scrie, capritele de pe blogul Irinei sunt amuzante.

Sabina: Blogul tau se numeste Caprele Irinucai si are ca motto "about life, the universe and the baby".  L-ai facut pentru copilul tau? Ai avut un alt blog inainte de acesta?

Caprele Irinucai: Cred ca ar trebui sa-i zic "the toddler" acum. Chiar ma gandeam zilele trecute sa schimb motto, desi imi place mult.Ca sa-ti raspund la intrebare: da, avusesem inainte si un blog pe Yahoo 360 unde scriam diverse aiureli, mai puneam si citate din carti, era mai mult o joaca.

De Caprele m-am apucat cand am ramas gravida. A fost una din primele chestii, chiar inainte sa ma programez la un doctor. Eram singura in Bucuresti, viitorul sot in Bruxelles, pe zi ce trecea deveneam tot mai nevrotica si o prietena psiholog mi-a zis fa-ti draga un jurnal, ca o buna domnisoara de pension. Bine, cred ca a zis asta pentru ca nu ma mai suporta. Da' ideea buna...

M-am apucat eu, am scris, a scapat si ea de batut la cap. Am fost o gravida nervoasa, imi era rau si aveam chef sa ma bat cu toata lumea. Asta cand nu dormeam. Ca dormeam...

Si uite-asa, cum ma enerva ceva, cum scriam. La un moment dat incepusera sa citeasca mai multi din prieteni, li se parea distractiv cum ma infuriam eu acolo pe lumea intreaga. Din pacate m-am calmat dupa ce s-a nascut Sofia. In plus, acum stau in Belgia, unde te enervezi mult mai greu decat in Romania. O fi ploaia de vina. Dar uneori sunt enervant de calmi belgienii, cum sa zic, sunt placizi asa. Totusi cand si cand mai dam de romani si-mi dau seama ca nici privirile inraite nu-mi lipsesc

Belgia e anti-consum, dar are ciocolata buna

Sabina: Deci cum e in Belgia? In afara de oameni calmi.

Caprele Irinucai: Ploua mult. Nu stii niciodata cum va fi peste juma de ora. Au fost zile cand a nins, a plouat, a fost soare si cald, iar a nins etc. Oamenii sunt cam anti-consum, toate se-nchid pe la 6, se deschid la 10, duminica tot inchis. Macar ciocolata e buna. Si berea.

In rest, pe partea culturala, Bruxelles-ul e destul de boring, nu-s ca in alte capitale cate 100 de evenimente in acelasi timp, sa nu mai stii la ce sa te duci. Abia daca apare intr-un an o expozitie-doua care sa zici si tu "whoaaaa la asta tre sa ma duc". Uite, acum s-a deschis muzeul Magritte, trebuie sa ne ducem. Anul trecut expozitie Paul Klee, dar in general putine chestii notabile.

Ce ne bucura e ca traim totusi intr-un oras mai cosmopolit decat Bucurestiul. Sofia intalneste peste tot copii de alte rase si nationalitati, invata ca oamenii nu sunt toti albi, ca ea, nu vorbesc toti aceeasi limba ca si ea. La cresa, unde merge cate juma’ de zi, toate educatoarele sunt negrese sau mulatre, iar copiii sunt si ei de toate culorile.

Sabina: Iti este dor de Romania?

Caprele Irinucai: Nu cine stie ce, de familie si prieteni da, in rest... De atmosfera din Bucuresti, de aglomeratie, nu. Mai ales cu un copil e mult mai usor aici. Nu mi se intampla de exemplu sa fiu oprita mereu pe strada sa mi se dea diverse sfaturi despre cum sa fac si sa dreg cu copilul. Ceea ce in Romania se intampla. Au mai fost si aici, dar putine cazuri. La un moment dat ne certa o tipa intr-un magazin ca e copilul imbracat prea gros. Si chiar nu era. In Romania ar fi avut si geaca de iarna pe vremea aia. Dar asta a fost o exceptie.

Stii ce nu-mi mai place in Belgia? Toata lumea se imbraca foarte tern. Intr-un fel e ok, ca-s mult mai relaxati decat noi, nu vezi numa' femei cocotate pe tocuri si cu fuste si cu machiaje care mai de care. Cand ai bebe mic si nu prea ai timp de aranjamente, te simti mai bine cand vezi lumea pe strada imbracata ca si tine, foarte relaxat, cu tenisi in picioare. Doar ca dupa o vreme incepe sa te apese ca nu vezi acolo, un pic de culoare, ceva...

Si cand mai creste copilul si ai chef si tu sa te impopotonezi un pic, te duci in magazine si te iei cu mainile de cap, ca na, cererea dicteaza oferta. Mai ales la pantofi e dezastru. Nu o zic numai eu, toate prietenele care vin pe-aici se plang.

In Belgia sunt pantofi urati

Sabina: Deci Belgia e super pana la pantofi, nu? :)

Caprele Irinucai: Sunt subiectiva, mie-mi plac mult pantofii si mai ales pantofii care ies in evidenta. M-am mai impacat eu cu ideea ca nu pot sa port tocuri ca inainte, cu tot cu alergatul dupa copil, treburi, aprovizionari etc dar tot am pretentii. Si ca tot veni vorba, nici la posete nu stau prea grozav oamenii astia.

E o tara anti-fashion, ce mai. Pana si revistele sunt terne. Uite, de cand o am pe Sofia am o manie cu posetele mici stil postas, alea mi se par cele mai practice cand ai carucior de impins sau copil de carat, sau si una si alta, si nu gasesc deloc posete din astea care sa arate cat de cat bine. Am gasit una recent la Naf Naf, rosie. Mamaaa am zis ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior, mai ales ca are si Sofia carucior rosu nou. Iti dai seama, ne si asortam. Sunt o mama denaturata.

Sabina: Cum e Sofia?

Caprele Irinucai: Are personalitate, asta-i clar. Norocul nostru ca in ultima vreme incepe sa aiba manifestari mai umane. In primele luni insa a fost un dezastru, a plans o groaza, eram amandoi niste zombie. Apoi a devenit din ce in ce mai simpatica.

Mi se pare ciudat ca multi parinti care au copii mai mari ne tot zic... mamaaa sa vedeti voi mai incolo... o sa fie si mai greu... si la 2 ani sa vedeti voi ca o sa fie si mai greu... da' la 4 ani... sa vedeti... si mai greu...si tot asa. Pana acuma a fost din ce in ce mai usor. As vrea sa le zic mamelor de bebelusi: fetelor, fiti atente, o sa fie mai bine si dupa aia si mai bine!

Ma rog, nu pot sa generalizez, fiecare are alta experienta. De asta e si interesanta blogosfera parinteasca, gasesti tot felul de parinti, tot felul de copii, pana la urma sunt bloguri care plac fiecaruia, de care te poti simti apropiat.

Viata cu un copil e viata la 1km/h

Sabina: Te-ai schimbat dupa ce a intrat Sofia in viata voastra?

Caprele Irinucai: Grea intrebare. In aparenta probabil mai mult decat in realitate. Da, prioritatile se schimba, dar nu definitiv si nu atat de dramatic cum pare din exterior. La mine a fost o situatie mai ciudata pentru ca s-au produs multe schimbari in acelasi timp: am venit in Bruxelles cu vreo 4-5 sapt inainte sa nasc. Joi sau vineri fusesem la servici si duminica dimineata m-am suit in avion. Din femeie cu cariera, iubitoare de cultura, moda, studenta la a doua facultate, m-am trezit mama casnica intr-un oras strain, cu un copil foarte dificil, mai ales la inceput. 

Intr-o prima etapa am fost (si voit, si fortat) foarte child-centered, ceea ce mi se pare normal dealtfel, e o chestie pe care o faci instinctiv: copilul are nevoie de atentia ta si i-o dai. O vreme nu m-a mai interesat mai nimic din ce faceam inainte, am pus facultatea pe hold, am citit numai si numai despre cresterea copiilor, tot ce faceam era pentru copil.

Apoi mi-a mai revenit si mie gustul de viata, mai crescuse si Sofia, am inceput sa mai privesc in jur, sa caut sa reiau conversatiile de unde ramasesera, numai ca nu prea-mi iesea. M-am infuriat (chiar se imparte lumea in doua dupa ce nasti: mame si non-mame?), am scris o chestie care le-a incantat pe toate mamele blogosferice si le-a facut sa ridice din spranceana pe prietenele care citesc blogul. O solutie tot n-am gasit. Am impresia ca daca as fi ramas in Romania as fi reusit sa-mi pastrez prieteniile altfel, dar nu e neaparat adevarat. 

E greu sa intelegi cum e viata cu un copil, viata la 1 km/h, pana nu o traiesti. 

Ai timp sa privesti copacii, frunzele, sa meditezi la nemurirea sufletului, le faci cumva pe toate dar intr-un ritm de melc. E mult mai usor daca accepti ca asta e, cu un copil traiesti in alt ritm, si chiar incepe sa ti se para foarte frumos. Din pacate, eu inca mai am perioade in care ma fura peisajul si incep sa cred ca pot sa fiu din nou ca inainte, perioade in care incerc sa fiu cat mai prr prrr (prrr prrr asta e si el explicat undeva pe blog, e vorba de oamenii moderni care alearga mereu sa faca tot mai multe).Evident, nu-mi iese.

La un moment dat ma plangeam unei prietene ca e aiurea sa stai tot timpul cu copilul, ca e monoton, nu te stimuleaza intelectual etc si ea mi-a zis ok, uite, eu sunt intr-un birou, fac cate-o ora dimineata si seara pana la numitul birou, si aici e monoton, nu ma simt stimulata intelectual.

In concluzie, nu mi-e dor de munca mea de birou. Intre timp a devenit mai serios si proiectul cu celalalt blog al meu, Babydex, si ma absoarbe, e aproape ca un job, numai ca il fac de placere.

Babydex exista pentru ca "si mamele e oameni"

Sabina : Cum ti-a venit ideea proiectului Babydex?

Caprele Irinucai: Pai ti-am zis, citeam ca nebuna numai despre copii, ca n-am citit si eu ca orice gravida care se respecta, in timpul sarcinii, n-a fost timp. Am citit la fata locului, cu copilul in brate. La un moment dat mi-am dat seama ca uitasem ceva ce citisem cu vreo luna in urma si am zis: hai sa notez undeva, pacat de toata munca de documentare si i-am zis co-autorului stii... alt blog...Co-autorul n-a reactionat prea bine, ca stia ca abia aveam timp si de Caprele si nici ideea nu i se parea cine stie ce. Totusi m-am apucat, am scris cate ceva, au venit fetele care citeau deja Caprele si au comentat, m-au incurajat.

Cum descopar ceva nou, bun sau frumos, cum scriu. Adica incerc. N-am niciodata atata timp cat mi-ar trebui ca sa scriu despre toate. Ideea initiala era sa mai scrie si alte mame, fiecare despre ce stie mai bine, sa fie un loc cu informatie multa, dar pusa in forma cat mai simpla si clara, cu trimitere la cat mai multe surse. Si sa ne mai si distram, sa mai vorbim si de lucruri frumoase, ca daca suntem parinti acum nu inseamna ca trebuie sa vedem in fata ochilor numai ursuleti roz si girafe de plus albastre. Un fel de "si mamele e oameni". Zic ca iese incet-incet.

Partea cea mai grozava cu ambele bloguri e ca prin intermediul lor am cunoscut multe tipe extraordinare, mame si ele, care scriu si ele bloguri, care au diverse biznisuri mamicesti.

Biznisuri mamicesti

Sabina: Cum ar fi?

Caprele Irinucai: Diana cu slingurile, cu care am facut si un interviu pe Babydex, Anca de la Babystuff, mamica bio, care acum si-a deschis si un magazin online. Mai sunt vreo 2 mamici cu magazine bio, pe blogul Dianei daca te uiti o sa dai si de ele. Ar mai fi si Pure Touch, tot un mummy business.

Mi se pare ca din ce in ce mai multe mamici incearca sa evadeze din ciclul casa-birou si isi folosesc aia 2 ani de stat cu copilul ca sa puna pe picioare o mica afacere.

Revenind la blogurile de parinti, e bine ca functioneaza si ca un fel de comunitate virtuala. Mai ales pentru mine, care nu-s in Romania, e fantastic sa poti vorbi cu cineva care are aceeasi optica si aceleasi puncte de interes. Cred ca de asta sunt si atat de multe bloggerite-mame stabilite in strainatate. Nu mai simti ca trebuie sa faci un efort ca sa lasi copilul in afara discutiei, poti vorbi linistit si de copil, ba chiar toata lumea e incantata. In plus, cum am zis, fiind tot mai multe bloguri de parinti, si tot mai multe scrise bine, sigur gasesti cateva cu care sa rezonezi mai bine, e pe alese. 

Sabina: Deci acum tu ai 2 bloguri: Babydex si Caprele Irinucai. In afara de scopul initial, scris la nervi, mai exista si alt motiv pentru care scrii pe Caprele Irinucai?

Caprele Irinucai: Pai intre timp devenise si un fel de avizier pentru uzul familiei si prietenilor. Adica... astia ce-or mai fi facand? Ia, ne uitam pe blog.

Latura sociala a blogului am descoperit-o destul de tarziu, cand avea Sofia cateva luni si cineva a lasat un comentariu. Am fost socati. Eu, intr-un acces de paranoia, m-am gandit sa inchid blogul. Deja ma gandisem cand am pus statcounterul si am vazut 100 de oameni intr-o zi, incepusem... aoleu, cine-s astia? de ce citesc? ce vor de la noi? Mult timp n-am avut poza pe blog, nume real, nimic. Dupa aia am vazut ca e ok si m-am mai calmat.

Acum scriem si pentru comunitatea de parinti cu blog, pentru ca noua ne place sa citim celelalte bloguri si n-am vrea ca ceilalti sa se lase vreodata de scris. Asa ca incercam sa facem si noi acelasi lucru, in caz ca si lor le place sa ne citeasca. Problema e ca, odata ce am constientizat toate asteptarile celorlalti, a devenit mult mai greu sa-mi vars nervii pe blog. Caprele Irinucai era mai terapeutic pentru mine cand era semi-anonim. Dar nu poti sa le ai pe toate. Incerc cel putin sa ma tin sub control si sa nu-l fac prea roz pe norisori pufosi.

Sabina: Spune-mi care sunt cele 3 posturi preferate ale tale?

Caprele Irinucai: A, ala cu mamele casnice, inca unul, recent si nervos si povestea nasterii Sofiei, scrisa de tac-su.

Sabina: Numeste-mi 3 bloguri feminine pe care le citesti zilnic
Caprele Irinucai:  Adrabell,  Nadia, o stii, si Diana. Ma rog, sunt multe. Nu sunt toate actualizate zilnic, asa ca apuc sa le citesc. Ar mai fi, pe locurile de onoare, Mara si Ada, un fel de pioniere in ale blogurilor de parinti, care scriu demult si din ce in ce mai bine,.