Nu iti convine, dar accepti. Mai scrasnesti un pic din dinti, te incrunti (poate, poate asa vei impresiona si ti se va da ceea ce iti doresti) dar in principiu ai depus armele, nu alegi lupta.

Asa, ca o concesie goala a orgoliului propriu il faci pe celalalt sa iti spuna multumesc, inteleg de ce ti-e greu, sau alte astfel de vorbe goale. Dar el oricum stie ai capitulat, adesea fara ca macar sa porti batalia.

Acest tip de atitudine nu e altceva decat o invitatie la agresiune. Cu totii avem tendinta de a ne impune nevoile, de a nu acorda concesii decat daca suntem obligati. Toti, mai putin cei cu sira spinarii indoita, cei care accepta bombanind, dar nu fac nimic real ca sa schimbe situatia.

Exista oameni care se pun mereu undeva, sub linia de plutire, si apoi se mira ca ceilalti sterg pe jos cu ei. Daca nu isi dau singuri nici o valoare, daca accepta ceea ce in mod normal nu ar fi acceptabil, de ce sa stea altii sa le poarte de grija si sa se poarte cu manusi? Mai ales cand atitudinea opusa, de profitare, e atat de utila!

Acesti oameni au un mod foare ciudat de a gandi. Se arunca sa iti faca o concesie. O fac si pe a doua. Tu, obisnuit, le ceri si pe urmatoarele. Te intrebi de ce o fac? Pentru ca isi inchipuie ca in acest fel te prind si te obliga sa le oferi ceea ce isi doresc ei de la tine.

In loc sa negocieze de la inceput pozitiile, in loc sa apere punctul lor de vedere, fac un fel de balanta, ca si cum ti-ar da un credit pe care la un moment dat va trebui sa il platesti cu dobanda.

Si vine, normal, si momentul platii. Pe care nu o accepti. Tu nu stiai ca e un credit cu scadenta, credeai ca e gratis. Nu, nu ai de gand sa platesti nimic. Desigur, esti, fara sanse de scapare, un ticalos. Ai apreciat ce ai primit si acum nu vrei sa platesti. Asa ca nu platesti.

Ce fac atunci acesti oameni? Cel mai adesea inca o concesie. Te iarta de aceasta data pentru ca ei au o inima foarte larga, o mare intelegere pentru slabiciunile tale si, desigur, sunt un fel de gardieni ai moralitatii sau cam asa ceva, statui vii de sfintenie si suferinta pentru pacatele lumii.

Le-as spune acestor oameni cateva lucruri:

1.    Nu te astepta ca situatia sa se imbunatateasca. Niciodata nu se intampla asta cu niste concesii facute de o singura parte;
2.    Stabileste in primul rand ce vrei tu de la celalalt si spune acest lucru; nu te astepta sa existe o recompensa viitoare garantata.
3.    Nu accepta ceea ce ti se pare de neacceptat; asta te face ca nici macar sa nu te uiti la alte solutii. Si lucrul bun este ca de obicei exista alte solutii, unele la care nici nu te gandesti pana nu cauti.

Nu spun ca nu te poti bizui pe buna credinta a celorlalti. Doar ca nu ii poti obliga prin subterfugii sa o aiba. Nu ii poti face pe ei raspunzatori nici pentru sacrificiile, nici pentru nefericirea ta, chiar daca au avut de profitat de pe urma lor.

De fapt, tot ce vei reusi sa faci este sa nasti animozitati si, pentru ca ei nu obisnuiesc niciodata sa intoarca si celalalt obraz, iti vor raspunde agresiv aparandu-si independenta.

Probleme la sira spinarii? Ridica-te si priveste situatia in fata.