Si asa era considerat online-ul un fel de ruda degenerata a presei clasice. Un hibrid care isi trage foloase in moduri nedrepte, cu lovituri smucite sub centura exemplarului tiparit.

Dar criza a facut ca lucrurile sa o ia si mai razna. Online-ul pare ca nu a prea suferit la zgaltaiala, sta darz. Si atunci iubitorii traditionali de carti si presa tiparita s-au inversunat si mai tare. Blogosfera mai ales seamana panica. Pentru ca pare ca se dezvolta si are influenta, dar nu prea stim ce este.  

Daca ma duc acum la masa la mama si zic raspicat cuvantul blog, toti mesenii o sa se coalizeze dintr-o privire si o sa ma dea afara cu ghionti in coaste, fara mila. Si dupa ce plec, lumea o sa se intrebe, uitandu-se cu subinteles si putin repros la mama: incotro merge lumea asta? Degeaba le-ar zice mama ca nu fumez si nu consum alcool. Rau e déjà facut, am luat nota 3, de netrecere.

In plus, nici nu prea e clar cum te poti apara. Cu ce arme sa te lupti cu online-ul asta, acest animal salbatic al timpurilor noastre, care pare ca acapareaza viata de zi cu zi. Cum sa te pui tu, om normal cu nume format din prenume si nume de familie, cu un nick cu iz intergalacatic?! E foarte greu sa-l convingi pe Marius Ionescu sa vorbeasca despre un subiect de interes comun cu blind_pickles.

Dar daca ti-e frica de online, simti ca nici sa dormi in papuci nu e bine. In timp ce tu te odihnesti, cineva acolo pe net vegheaza si face si desface. In felul asta simplu, nici capul pe perna nu poti sa-l mai pui. Cam asa cred ca s-au simtit reprezentantii unor religii cand a aparut televizorul.

Si totusi de ce inspira online, animal mitologic modern, cu 7 capete, atata repulsie si teama? Pentru ca subiecte serioase de discutat sunt, cata frunza, cata iarba. Si ce e cool e ca pe taramul asta orice om interesat poate influenta verdictul. Si poti sa dezbati destinele universului de la tine de pe canapéa, lafaindu-te in papuci cu ursuleti, impreuna cu alti pasionati de evenimente si evolutie si solutii pentru orisice.

Daca i se pare cuiva ca poarta stampila de neserios, atunci n-ar trebui sa ezite deloc. Pentru ca pe neseriosi ii poti rapune dintr-o lovitura. Si parca nici inspaimantator nu prea are cum sa fie, de vreme ce poate oricine sa-l fabrice sau sa-l dezvolte, cu un joc din tastatura.

Ce-ar fi daca ne-am gandi la online ca la un personaj nici rau, nici bun. Ci doar ca la un erou obisnuit, care activeaza intr-un loc complementar. Si care isi vede si el treaba lui. Rasplata pentru cine are muschi sa treaca de primul soc virtual si sa participe active, este mare. Abia atunci dai sens zicalei “the world is a stage” si fiecare avem un rol de jucat.

Si chiar daca punem raul inainte. Si online chiar e un animal salbatic, tot parca e mai bine sa ne imprietenim cu el decat sa latram la el, cu ura. Zau ca daca punem un comentariu pe un site, conspiratia din spatele serverului n-o sa afle cat din bugetul nostrum lunar alocam pe tigari si cat pe copane de pui, cu preferinta pentru gamba si nu coapsa pasarii. Si ca daca punem o poza cu o capita de fan, facuta in vacanta de vara, n-o sa ne trezim cu niste gealati acasa care o sa ne oblige sa le strecuram cardul pe sub usa, impreuna cu cerceii cu smarald.

Si asta din simplul motiv ca n-are nimeni timp de asa ceva. Pentru ca on-line o fi el un animal salbatic, dar are treaba ca la balamuc cu ce se intampla in lume in fiecare moment. Daca ti-e frica sa fii la curent, nu intra. Online se va naspusti cu ascutiti colti cibernetici si te va face tandari.