Criza musca tot mai cu sete din oamenii de langa noi. Ii lasa fara ficat, fara un picior, fara gat. Mereu mai ramane cineva fara job. De data asta nu mai sunt angajati de la vreo fabrica, de care iti pare rau la rece dar apoi te intorci la treburile tale, uitand ca exista. E cineva pe care il stii si despre care n-ai fi banuit ca poate sa ajunga in situatia asta.

Sinistra situatie. Cred ca ne e mai frica sa nu ne pierdem jobul decat ne e frica de gandaci si impotenta si soareci si calvitie si batranete si viol si hemoroizi.

Pai si atunci o fi momentul pentru inca un mall? Pentru ca exact in timpul asta, acum cand vorbim, pentru romani se construiesc tacticos noi lacasuri de cult comercial. Se construiesc din ce in ce mai multe malluri. Se construiesc pentru romani malluri din ce in ce mai mari si mai gogonate si mai fastuoase si mai dornice sa indeplineasca orice dorinta. Pick me, pick me.

Am fost la noul mall Afi Palace Cotroceni, inainte sa se deschida. Mi s-a spus ca e cel mai mare, dar n-am fost pregatita psihologic pentru ce am gasit. E gigantic. E opulent. E transcendental. E un mic univers cu tot ce-i trebuie unui om ca transhumeze aici. Unde poti sa te adapi in stil mare, sa te indestulezi cu fast, sa-ti acoperi goliciunea cu lux, sa iei o gura de divertisment la cele mai inalte standarde. Aici e cald si bine iarna, racoare si bine vara.

Undeva in acest labirint se afla o piateta rotunda care reproduce destul de fidel un fel de perete de stanca abrupt si cu meandre. Cum vezi deseori in natura. In curand, am inteles eu, aici o sa susure un suvoi de apa care o sa aduca in mall fascinatia unei cascade. Acum, cand vorbim, inca se mai lucreaza la finisarea butaforiei, ca sa fie adusa cat mai aproape de realitate.

Si iar iti vine sa te gandesti ca e criza si pare-se ca unul dintre efectele normale ar fi sa scada consumul. Unii rigurosi ar putea crede ca taman acum marii retaileri ar trata planurile de business cu mai multa retinere. Exista si destule zvonuri cum ca destule branduri mari sunt precaute si isi inceteaza expansiunea. Si totusi, pentru romani se construiesc malluri din ce in ce mai incapatoare. Care, culmea, nu sunt niciodata goale.

Deci oarece ratiuni care stau in spatele eforturilor de a construi cascada exista. Investitorii nu sunt chiar fraieri. Pentru ca romanului oricum ii place la mall. Asa e natura lui. Acolo iubeste, acolo uraste. Asa ca acum, cand e lovit cu bata la ficat de constrangerile financiare, nu mai viseaza sa mearga la cascada Niagara. Si nici macar la Urlatoarea, plasata in muntii de langa Busteni. Ca asta ar inseamna benzina si macar o ciorba si doua beri acolo, la fata locului.

Asa ca investitorii spera ca el o sa se ridice de pe scaunul lui de la birou si o sa se infiga direct cu ochii in cascada de plastic convenabila, aflata la cateva statii de tramvai distanta. Ce daca nu prea are bani sa-si cumpere mereu haine. Lasa ca un suc tot o sa bea, o jucarie tot o sa cumpere copilului, ca cere, un gablont tot o sa ia nevestei, ca sa aiba liniste acasa.

Si sunt convinsa ca investitorii au dreptate. Au luat decizia corecta sa construiasca inca un mall care sfideaza tot ce s-a facut in Bucuresti pana acum, fara sa se sinchiseasca de criza si alte aberatii. Deci da, avem nevoie de inca un mall, cel mai mare mall. Amin.