Am scris un articol simplu. Vreau sa raman femeie. Usor antifeminist. El a iscat o gramada de comentarii. Mai ales din partea unor aprige feministe, care au fost nemultumite de abordarea mea si simplitatea punctului de vedere expus. Asa ca am invitat pe una dintre cele mai vehemente interlocutoare sa imi si sa ne explice mai bine cu ce se mananca feminismul asta. Si cand colo ce sa vezi. Aproape ca m-am convertit si eu. Mai am putin si devin feminista.

Sana: Spune-ne putin despre istoria feminismului. Care sunt valurile, ce a facut fiecare si de ce a fost nevoie de atatea?

Ana Ghica: In primul rand, exista voci in lumea feminismului care spun tocmai datorita existentei acestor 3 valuri ca cel mai corect ar fi sa folosim termenul "feminisme". Exista deci 3 valuri ale feminismului, pe care nu le gasesti sub titulaturi diferite, insa fiecare a tratat o alta problematica. Mai trebuie adaugat ca desi sunt cronologice, plasarea lor in timp nu poate fi exacta. Mai ales ca in lumea zilelor noastre ele coexista inca din cauza marilor sau micilor probleme cu care se confrunta femeile in diferite regiuni.

In mare spus, primul val a introdus problematica egalitatii in drepturi intre femei si barbati, mai ales privind drepturile legale. Femeile nu erau tratate de lege la fel ca si barbatii, iar primele demersuri feministe au fost in directia echilibrarii diferentelor. Lupta pentru dreptul la vot a fost elementara pentru primul val desi probabil ca ar fi bine sa nu folosim termenul de lupta. Pentru ca demersurile erau de genul: eseuri circulate in cercuri restranse, scrisori de protest adresate cate unui potent al vremii, lucrari scrise uneori sub nume de barbati pentru a fi luate in seama la publicare. Dar pentru ca dispretul a fost aproape unanim s-a ajuns si pana la infometare, proteste in care femeile britanice s-au legat cu lanturi de gardul parlamentului...

Tot pe lista primului val: reglementarea statutului civil - dreptul la divort, la avere proprie, la custodie asupra copiilor, accesul la invatamant, nu neaparat superior, si accesul la munca platita. Femeile au incercat sa schimbe perceptia generala asupra lipsei lor de rationalitate. Inca din antichitate, filosofia mainstream a plasat "femeia" in afara rationalitatii si a pus-o in sfera inefabilului si a naturii, sa-i zicem, atansandu-i o inferioritate de gen care s-a consacrat pana la querrelle de femme: barbatul = ratiune si femeia = simtire. Apoi barbat = cultura si femeia = natura, datorita rolului sau biologic. De aici vine critica de multe ori intalnita in teoriile filosofice feministe asupra esentialismului, ca esti yin ca femeie. Feministele au o problema cu treaba asta in sensul ca totul ar fi bine daca acestor esente nu li s-ar atasa valori diferite, care sunt ierarhizatoare. Antichitatea privea ratiunea ca pe cel mai pretios lucru, in timp ce natura nu era de luat in seama. Femeia ce sa caute in agora? Cam genul asta de lucruri. Primul val il putem plasa in timp asa: de la miscarea franceza querrelle de femmes din saloanele franceze ale anilor 1500 pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Al doilea val a venit pe fondul schimbarilor sociale produse de al doilea razboi mondial, dar si a perioadei flower power - deci a aparitiei pilulei contraceptive. Aici discursurile femeilor s-au nuantat inspre egalitatea de drepturi, dincolo de cele legale, dreptul asupra propriul corp, deci dreptul la avort. Apoi ceea ce se cheama equal pay - adica remuneratie similara pentru munca similara, dreptul de acces la orice tip de job, dreptul la creatie. Lupta s-a purtat pentru schimbarile de rol. Femeile (mai ales cele americane, ca de aici a plecat al doilea val) s-au constituit in organizatii, caci nu mai voiau sa fie doar casnice si crescatoare de fii ai natiunii.

Atunci s-a lansat si conceptul de patriarhat - ordinea sociala in care barbatul este la carma si femeia e exclusa de la decizii. Apoi eforturi pentru reglementarea violului, inclusiv marital, caci nu era pedepsit prin lege. Discutii legate de rolul bisericii in inferiorizarea femeii, afirmarea dreptului la sexualitate si erotism, al doilea val e foarte-foarte larg. Tot atunci au inceput eforturile de creare a ceea ce se cheama suroritate - adica defaimarea ideii ca femeile sunt concurente in lupta pentru atentia barbatului si deci un apel la iubire si solidaritate intre femei, totul deci si pe fondul pastilei anticonceptionale. Mai mult, putem sa spunem ca s-a luptat pentru crearea legilor care sa reglementeze statutul femeilor intr-o societate echitabila dar s-a luptat mai ales pentru respectarea acelor legi care s-au dat, dar decenii la rand n-au fost respectate.

Al doilea val e important si pentru ca e perioada in care femeile s-au constituit in organizatii, comitete. National Organization for Women (NOW) a fost varful de lance al doilea val. Aici in cel de-al doilea val au inceput si disensiunile pe care foarte multi barbati ganditori le pun pe seama spiritului de galceava inerent, existent in natura femeilor. Ideea e ca s-au intamplat niste separari si scandaluri, unele au inceput sa deteste rolul de casnica. Altele, pe buna dreptate, au spus pai bine si experientele noastre casnice de doua mii de ani chiar nu conteaza? Apoi, apropos de sexualitate, din cauza violurilor si abuzurilor sexuale variate dinspre barbati, multe femei au zis sa-i excluda de tot pe barbati din viata lor si daca nu aveau chemare spre lesbianism, unele deveneau. Si cele care voiau sa stea cu barbatii lor au fost defaimate, excluse din anumite cercuri si organizatii. Pana la urma, dupa ani de certuri si defaimari, situatia s-a aplanat si cele doua tabere au inceput sa se tolereze reciproc. Dar acestea au alimentat imaginea proasta a majoritatii asupra feminismului. Fie au fost identificate cu lesbianismul, fie au fost numite promotoarele urii si violentei de gen, doar ca in sens invers fata de traditia celor 2 mii de ani de istorie. Deci primul val a adus marele dar al votului, al doilea val a adus o echilibrare de roluri sociale, plus rezultate concrete pentru avort, contraceptie, accesul la munca.

Al treila val e foarte nuantat si practic e o retorica reiesita din postmodernism, de aici si criticile, pentru ca el a negat si multe din preceptele primelor doua valuri, discutia e foarte vasta. Dar concret si in linii mari, al treila val promoveaza mai ales parteneriatul intre genuri si o interpretare localizata a demersurilor feministe si nuantata pe grupuri. In sensul ca lupta femeii albe din clasa de mijloc nu poate fi aceeasi cu a unei femei afro-americane din clasa de jos. S: In ce sens e diferita problematica din Romania? In sensul ca al doilea val a luptat mai ales pentru drepturile femeilor albe din clasa de mijloc - problemele lor fiind arestarea in statutul de casnica si mama, in anumite cazuri ziua dubla de munca, dreptul la avort. Femeile afro-americane erau confruntate si cu discriminarea rasiala in plus si aveau un alt orizont de probleme, hrana pentru copii si familie, accesul interzis la un job.

Femeile din Romania nu au avut acces, de exemplu, decat foarte tarziu la aparate electro-casnice iar la tara nu au nici acum. Dar s-au confruntat permanent de la comunism incoace cu dubla zi de munca: serviciu si job full time de mama si femeie cu grija casei. Violenta domestica in Romania nu este inca reglementata, in America nici nu se mai pune acum problema. Mai ales daca te gandesti la conditia femeilor romance de la tara e suficient sa-ti dai seama de discrepanta de problematica. Aici de exemplu cand se ia un barbat de noi pe strada nu-i face nimeni nimic, ne atinge sanii, nicio problema. Chiar si hartuirea la birou nu e legiferata decat prin importul legilor UE, insa reglementarile de aplicare nu exista. Cam atat cu valurile doar ca ideea e ca unele din problematicile celor trei valuri sunt inca de actualitate in tari diferite, printre care si Romania. Un exemplu ar fi sa zicem accesul femeilor in ierarhiile bisericesti. Spre exemplu, nu stiu daca mai e de actualitate, dar acum vreo 5-6 ani, "patriarha" Danemarcei era o femeie cu 3 copii, divortata.

S: Care este rolul feminismului azi? Stiu ca ai raspuns in mare parte in explicatia de mai sus.

Ana Ghica: Cumva da, am raspuns. Desi multi considera feminismul anacronic dar uite inca un argument important care dovedeste ca al treilea val are multe nuantari: eforturi pentru accesul femeilor sarace la sanatate, contracararea sarcinilor la fete pana in 18 ani sau a abuzului sexual la copii si adolescenti. Dar mai e ceva care nu trebuie pierdut din vedere si anume ca nu trebuie sa ne cantonam in propria noastra conditie. De exemplu femeile de peste 30 de ani care au un job platit ok, independenta, masina, acces la sistemul medical, etc, masina de spalat, robot de bucatarie.

Sa stii ca iti voi trimite doua articole foarte misto din "The Guardian" ale unui jurnalist care scrie despre chestii care parca iti ridica niste valuri de pe ochi si care sunt extrem de actuale. E o chestie super interesanta care te poate inspira pentru multe articole de aici incolo despre cum a variat in functie de conditia femeilor in societate modul in care li se impune sa-si vada trupul. Neuitand ca atata vreme cat misoginismul sta in picioare si la fel si sexismul (adica manifestarea misoginismului in legi sau la locul de munca) atunci si feminismul e actual.

S: Ce nu se stie astazi in Romania despre feminism?

Ana Ghica: Cam nimic. Feminismul in Romania e cunoscut numai intr-un cerc foarte restrans. Exista un cerc academic, de studii de gen si sa zicem cativa oameni intelectuali care s-au lovit de teoriile politice sau filosofice feministe studiind stiinte politice sau filosofie sau care s-au ciocnit de discursul feminist in occident. In primul rand nu se stie ce este feminismul. In al doilea rand, pentru ce se lupta feminismul, ce contributie a avut el la exonerarea femeilor de la atribute ca inger sau vrajitoare, neom. Dar mai ales, consideratia mea personala e ca in Romania majoritatea nu a inteles ca actualmente feminismul lupta pentru parteneriatul de genul acum castigi tu mai mult, acum eu. Acum esti tu cu baietii, acum ies eu cu fetele, acum iesim cu totii. Evident reducand lucrurile la chestii foarte terestre.

S: Care consideri tu ca sunt cele mai importante lucrari care s-au scris despre feminism? De ce?

Ana Ghica: S-a scris mult dar as vrea sa dau doar vreo trei exemple cat de cat relevante si pentru Romania, dar care sa nici nu fie academice. Si uite ca prima mi-a venit deja Monologurile vaginului de Eve Ensler. Apoi Mihaela Miroiu, Convenio - Despre natura, morala si femei si Mary Daly - Beyond God the Father. Desi n-as vrea sa le uit nici pe Simone de Beauvoir (The Second Sex), Betty Fiedan (The Feminine Mystique), Andrea Dworkin, Carol Giligan. Si am citit de curand ceva foarte actual, de la jurnalista The New Yorker - Ariel Levy (Female Chauvinist Pigs).

S: De ce este prost inteles feminismul de catre societate?

Ana Ghica: Pentru ca traim inca o societate patriarhala care valorizeaza barbatii si conditia lor umana inaintea femeilor si a conditiei lor. Pentru ca exista evident o inertie a oricarui sistem si pentru ca inca sfera publica si politicul e dominata de barbati si de fantoma asta a superioritatii barbatilor. Si pentru ca avem foarte adanc infipta aceasta ordine a lucrurilor in imaginarul colectiv.

S: Oare e cumva si faptul ca aici a fost mai slab prezentata si reprezentata? Cine sunt feministele de la noi?

Ana Ghica: Da, o mare problema, feminismul a existat la noi inca de la sufragete incoace. Inainte de primul razboi mondial si in perioada interbelica clasa intelectualitatii femeiesti a fost foarte acordata la ceea ce se intampla in tarile occidentale. Multe nume de seama: Alexandrina Cantacuzino, Ana Ghica (de printesa zic acum, dar uite coincidenta:)). Comunismul insa a fost inferiorizant pentru toti. Scrie foarte frumos Mihaela Miroiu despre treaba asta, despre feminizarea barbatilor in anii comunisti. Orice traditie feminista ca orice traditie a gandirii libere a fost distrusa. Iar acum feminismul e restrans la mediul academic si la cateva ONG-uri, punct.

S: Miscarea asta poate avea efecte negative?

Ana Ghica: Foarte multi barbati, preocupati de pastrarea actualului status-quo, ti-ar raspunde ca da. Ignorand curentele din interiorul feminismelor care dau si ele dovada de violenta de gen, dupa parerea mea miscarea feminista nu poate avea decat efecte benefice asupra statutului, rolurilor, imaginii femeilor in lume.

S: Barbatii au inteles vreodata cu ce se mananca?

Ana Ghica: Bineinteles. Sunt multi barbati feministi, la fel cum exista femei nefeministe. In fiecare an la master de studii de gen din tara se inscriu barbati. Partenerii de viata ai feministelor sunt in marea lor majoritate feministi. Exista si teoreticieni feministi sau soti ale primelor feministe din lume care au acceptat sa publice sub numele lor pentru a garanta publicarea scrierilor feministe.

S: Cand ai inceput tu sa fii preocupata de feminism si ce a adus bun in viata ta? Cum aplici tu feminismul in viata de zi cu zi? Feminismul te-a ajutat sa gasesti raspunsuri care te-au impins la progres?

Ana Ghica: Cred ca am avut dintotdeauna suflet de feminista. Insa am trait urand faptul ca sunt fata ani foarte multi, considerand menstruatia sau maternitatea o anatema a sexului caruia apartineam. Dar asta din cauza contextul personal si cumva si social. Nu prea era usor sa fii stapana propriei sexualitati si reproduceri, de exemplu, in anii comunismului. Am stiut ca sunt feminista cand intr-o ora de psihoterapie mi s-a spus de catre un psihanalist ca destinul meu nu exista, ci se va construi prin atasament la destinul unui barbat. Un moment de cotitura si revolta in viata mea!

Apoi am aderat cu tot sufletul la feminism cand am inceput sa citesc substantial lucrari feministe si am simtit ca mi se "dezvrajeste" intelectul. Atunci am inceput si masterul de Studii de Gen de la SNSPA. Zilnic: in primul rand am ajuns sa imi iubesc conditia de femeie si sa am incredere ca pot misca muntii daca asa imi propun. Am inlaturat falsa pudoare, rusinea si traiesc liber. Apoi imi impart viata cu un barbat-partener, cu care nu impart roluri, ci doar invat si evoluez si traiesc in respect si iubire. Cresc impreuna de el o fiica cu 1000 de sanse in plus fata de mine la iubire si apreciere de sine, libertate si asertivitate, erotism. Apropo de raspunsuri, in momentul in care incepi sa citesti filosofie, teorie, psihologie feminista incepi sa ai multe raspunsuri, mai ales legate de societatea in care traiesti, de felul in care simti lucruri si de cum ai fost discriminata si nici nu realizai.

S: De ce apare atat de des confuzia feminista=lesbiana in randul populatiei inocente cu privire la curent? Feministele sunt vazute ca femei carora nu le plac barbatii. Cum crezi ca afecteaza asta miscarea?

Ana Ghica: Pentru ca notiunile de feminitate si masculinitate sunt construite socio-cultural si la constuctia lor au contribuit mai ales barbatii. Nu e o o afirmatie gratuita, uita-te la productia intelectuala de pana acum 150-200 de ani, numai barbati! Apoi in momentul in care o feminista iese din tiparul stramt al feminitatii definite e considerata masculina si se trece usor la eticheta de lesbiana. Sau victima sau men-hater. Toate - etichete foarte restrictive. Apoi o contributie importanta au avut-o vocile mistificatoare (feminine si masculine deopotriva) care au redus miscarea feminista la miscarea feministelor lesbiene. Mai mult, sa fii lesbiana nu cred ca inseamna ca esti si feminista. Deci feminismul e o conditie a intelectului, nu a sexului!

S: De ce crezi ca s-ar mai obosi cineva in ziua de azi sa fie feminista, pentru ca atatea femei se dezic de curentul asta, cu toate fortele?

Ana Ghica: Buna intrebare, Zana Maria:) - asa zice Tinkerbell iar eu si Alexia suntem fane:) Pentru ca:

- imaginarul colectiv este inca dominat de imagini patriarhale (femeia inger sau demon, barbatul provider sau ganditor, principiul rece / principiul cald, etc).

- legile inca nu protejeaza suficient femeile impotriva violului, abuzului conjugal, hartuirii de pe strada

- munca egala nu e platita egal inca

- in mediul academic sunt mai mult barbati decat femei

- in randul top managerilor mai multi barbati

- femeile sunt inca quasi-absente din politica (si decision-making) in cele mai multe parti ale lumii

- traim intr-o lume violenta, dupa chipul si asemanarea unor strabuni barbati care au inceput razboaie si le-au gasit justificari, ierarhii sociale, etc. Sau pentru ca femeile afghane inca n-au acces la invatamantul universitar si de-abia au obtinut dreptul de a se plimba pe strada neinsotite, pentru ca inca in Africa se fac excizii clitoridiene sau pentru ca tot acolo femeile traiesc in parasire si mor din cauza lipsei accesului la un medic atunci cand nasc...

Si sunt foarte departe de a-mi fi epuizat motivele:).

Ana Ghica are 34 de ani si este redactor sef la revista Aspire, distribuita exclusiv in regim hotelier.