Ce mi se pare mie uimitor este ca pe masura ce faci un lucru uiti de ce iti placea sa il faci. Si te uiti la el cu o scarba imensa, cam asa cum privesti orice fel de obligatie.

Cum se transforma ceva ce tu ai initiat si controlat intr-o obligatie e un proces subtil. Dar in general tine de faptul ca in timp ajungi sa nu te mai iei numai pe tine in calcul, ci si pe ceilalti. Este un fapt normal in orice proces de ‘creatie’. La inceput erai atat de incantat ca faceai ceva nou care nu ar fi existat fara tine incat mai departe de asta nu ai fi reusit sa vezi.

Apoi, produsul e gata si incepi sa te indepartezi de el si sa il vezi de sus, de jos, si parca ti-ar placea ca totul sa se termine atunci. Pe loc. Ca sa ai timp sa iti savurezi victoria. Sa stai asa, vreo 7 ani intr-o pauza bine-meritata. Iar in acest timp fie sa se intample ce s-o intampla. Unii care sa ridice din umeri spunand ca ce efort ridicol de mare pentru ceva care nu merita macar cele 5 secunde necesare ca sa judece. Altii cu tot felul de sfaturi si pareri prin care sa se pozitioneze cumva deasupra ta.

De plecat insa pleaca cine poate. Adica nimeni. Pentru ca in general creatia nu este decat un prim pas. Si de acolo incepe un continuu si obositor proces de impunere a valorii ei. Din aceasta cauza si vezi atatia artisti plastici care sunt mai buni la socotit decat primarii si mai aburitori decat o gasca intreaga de pr-isti.

Zilele se intind lungi si asemanatoare, cu actiuni similare fara de care ai impresia ca tot ceea ce ai facut s-ar prabusi. Parca il si vad pe Atilla “Oh la naiba, trebuie sa ii omoram si pe astia. Iar trezit de dimineata, iar in sa. Nu se mai satura odata! I-am cucerit, sa ma lase naibii in pace, ca m-am plictisit.” Probabil si pe el il apucau intrebarile in ceas tarziu de noapte, dupa ce a asistat la 17 executii si a mancat tocana de miel din craniile dusmanilor ‘De ce faceam eu asta?’

In fine, ce vreau sa spun, este ca oricat de pasionala si excitanta este o actiune la inceput, ea nu se poate pastra ca acest nivel de inteles multa vreme. Si ca, probabil, daca nu am fi manati de la spate intr-un fel sau altul, le-am lasa pe toate balta. Si nu cred sa fim mai instabili decat oamenii din vechime. Doar ca avem ceva mai multe optiuni.

Mi-ar placea daca s-ar putea construi un device prin care sa traiesti mai multe vieti in acelasi timp. Si asa, atunci cand te plictisesti in una, macar iti poti scoate parleala cu alta care este shiny new.