Imaginea cu ingerasii/dracusorii pe care ii porti pe umar ca sa iti sopteasca lucruri la ureche mi se pare brusc foarte interesanta. Doar ca e un pic desueta moralitatea cu care ii asociem, acum dihotomia bun-rau nemaifiind digerabila.

Eu as vrea niste ingerasi/dracusori care sa ma ajute sa rezolv alte probleme, mult mai stringente. Cu deciziile ma descurc si singura, ca daca gresesc imi schimb pozitia si pana la urma tot ii dau de capat :).

As vrea ca ingerasii/dracusorii sa se ocupe cu treaba anevoioasa de a ma binedispune. Fiindca nu stiu de ce dar lumea din jur nu acorda suficienta atentie acestui aspect. Desi este evident ca daca as fi intr-o stare insorita ar obtine mult mai usor de la mine diverse lucruri.

Sa vedem ce ar trebui sa faca.

Sa imi aduca la cunostinta tot felul de fapte cool astfel incat sa mi se para ca lucrurile se misca. Ca exista in jurul meu o mare agitatie de fapte si idei. Si nu unele triste si care nici macar nu sunt capabile sa se sparga cu zgomot, ca o bula veritabila. Pot sa fie si idei tampite, nu sunt carcotasa, dar sa nasca un entuziasm monstru. De mult nu m-am mai distrat ca la bradul lui Millenium. Mai rar ceva atat de cretin. Iar daca chiar nu se intampla nimic, ingerasul/dracusorul ar trebui sa ia leuca si sa-i loveasca pe toti in aceeasi directie, ca sa putem rade organizat.

Ca un om veritabil, am si eu mandria mea, care intr-un mod periculos se bazeaza pe tot felul de lucruri care pot si sa nu iasa. In fine, ori ca nu am fost eu suficient de atenta, ori ca este o tendinta naturala, ori ca au scapat in ea unii cu bocancii, mandria mea tinde sa se sifoneze. As vrea ca ingerasii dracusori sa aiba cu ei un fier de calcat. Din ala eficient, cu aburi. In fond nu e vorba decat de o cuta aici, o gafa acolo, o greseala grosolana dincolo, o apreciere incorecta, un rationament slab. Eh... si eu as vrea sa fiu perfect calcata.

Dupa care este nevoia de lucruri usoare, pe care nimeni din jur parca nu mai vrea sa le produca. Toti se incurca in idei mult prea complicate, lucruri care nu sunt spuse pana la capat, lucruri care sunt uitate pe la jumatate. Dupa care se frustreaza ca nu sunt apreciati. Asa ca pe langa zgomotul infernal facut de unii care nu stiu nici ei prea bine ce vor sa spuna, mai ai si un permanent bruiaj de injuraturi. As vrea ca ingerasii dracusori sa imi scoata dopurile din urechi doar atunci cand merita.

Cred ca ingerasii dracusori ar trebui sa tina si contorizarea tuturor lucrurilor neplacute, cu scadente si posibile pedepse. Si sa inceapa sa ma traga de perciuni si sa imi promita vesnica perpelire in cazan daca nu imi depun declaratia pe venit sau nu imi platesc curentul. E adevarat ca o sa ii iau la palme si o sa le arunc vorbe urate, dar de asta sunt acolo, ca sa sufere.

Cam atat pe moment. Sa se descurce cu astea si dupa aceea ma gandesc cum ii mai ridic in functie, dandu-le si alte atributii.