Oamenii care discuta cu patos in contradictoriu desi nu se cunosc si nu au prin urmare nimic de castigat unul de pe urma altuia imi provoaca o mare curiozitate. Inainte ii vedeai la cozi interminabile unde totul era subiect de dat cu parerea si in final de disputa. Se mai intampla si in compartimente de tren. Eh, da, e necesara un fel de fraternizare, altfel nu exista puntea necesara pentru a initia o astfel de discutie fara finalitate.

Nu stiu daca se mai discuta prin trenuri. In ce priveste cozile au cam disparut, nici vorba sa mai poti fraterniza cand ai in fata doar vreo doua persoane. Acum aceasta atitudine s-a mutat pe bloguri. Unde exista persoane interesate sa te faca sa vezi lumea prin ochii lor. Ma intreb ce anume le face sa consume atata energie. Pana la urma, daca nu le place ce citesc, pot oricand sa uite adresa respectiva. Mai ales cand se porneste de la o impresie, de la un eu prefer care nu poate sa il atinga pe nici un cititor in nici un fel.

Ar fi cateva posibile explicatii

-    unii chiar sunt convinsi ca ei stiu mai bine. Si stiu mai bine si cand este vorba despre ce culoare imi place MIE sa port in aceasta vara. Vor veni plini de sine si imi vor explica cum ca sunt cam penibila. Culoarea asta nu se poate, e trecuta. Noroc cu ei ca imi vor deschide ochii.

-    unora le place sa se auda. Ati vazut cum pustoaicele in jur de 16 ani nu mai reusesc sa se desprinda de imaginea lor atunci cand dau peste ea din intamplare in vreo oglinda de magazin? Cam asa fac si cei care isi incordeaza coardele vocale ori de cate ori au ocazia.

-    unii tin cu orice pret sa isi marcheze trecerea. Altfel nu ar fi toate zidurile din locurile turistice scrise cu marker, scrijelite cu niste nume si o data. Asa ca si atunci cand nu au nimic de spus care sa adauge ceva sau sa schimbe sensul discutiei cei preocupati de prezenta lor tot vor spune ori si ce doar ca sa lase un semn.

-    unii se vor in centrul atentiei. Si pentru asta vor apela fara probleme la ‘stai ca iti spun eu’. Trebuie sa afle tot poporul ca ei au cu totul alta parere. Nu o pot tine doar pentru ei. Si nu vor renunta pana cand nu vor primi adeziunea majoritatii, altfel e clar ca exista o ‘coalitie a dusmanilor’.

Si asa se ajunge la lungi discutii care de fapt nu spun nimic. Nici macar nu au justificarea de a umple un timp cu care nu ai ce face altceva, ca in cazul cozilor sau al trenului. Nu exista progres, cu greu se poate vorbi de un schimb de idei. Ma intreb cum e posibil ca oamenii astia sa nu se plictiseasca atunci cand nu reusesc sa se vada decat pe ei insisi.