Cartile pentru copii nu mai sunt citite si de adulti dintr-un motiv simplu:noi nu mai suntem dispusi sa credem ca totul e roz si se va termina cu bine. Nu de alta, dar am avut ocazia sa constatam pe propria piele ca nu e chiar asa. Dar asa cum exista povesti pentru adulti a caror intriga s-ar potrivi mai bine copiilor (sa zicem, Twilight), exista si carti pentru copii in care s-ar recunoaste si oamenii mari si nemultumiti. De exemplu:

35 mai, de Erich Kastner: Konrad, un baietel care n-are deloc imaginatie, trebuie sa scrie o compunere despre Marile Sudului,asa ca unchiul lui il duce, pe data de 35 mai, intr-o joi, chiar in Marile Sudului, via dulapul cel vechi din hol. Cei doi sunt insotiti de un cal pe patine cu rotile, absolvent de bacalaureat. Asemenea absurditati n-ai putea gasi decat intr-o carte pentru copii.

Pe drum, insa, unchiul, nepotul si calul trec prin tinuturi mult mai interesante. In Tara Huzurului, locuitorii se hranesc numai cu mancare nesanatoasa, sunt supraponderali si se deplaseaza cu tot cu casa. Pai, asta nu e o critica a consumerismului si sedentarismului modern? Tara De-a-ndoaselea e condusa de copii, iar parintii abuzivi sunt pedepsiti intr-un centru de reeducare cu aceeasi moneda (nu se pomeneste nimic despre pedofili, totusi). In Electropolis, un oras superindustrializat, suprasolicitarea surselor de energie produce un adevarat dezastru. Uite, deci, si o critica a pericolelor tehnologizarii.

Pollyanna, de Eleanor Porter: Pollyanna e o fetita orfana care crede ca in orice situatie poti gasi un prilej de bucurie. De pilda, cand o fundatie caritabila ii trimite de Craciun, din greseala, o pereche de carje in loc de o papusa, Pollyanna se bucura ca nu are nevoie de ele. Optimismul ei minunat imprastie fericire in toate directiile, inclusiv inspre matusa ei morocanoasa.

La un moment dat insa, Pollyanna are un accident si ramane paralizata, iar cei din jur ii repeta ceea ce-i spusese si ea candva unei femei imobilizate la pat: “Bucura-te ca poti sa iti misti bratele!” “E altceva sa dai asa un sfat cand esti sanatos si alta e sa fii chiar tu paralizat”, raspunde Pollyanna plangand de mama focului. E adevarat ca eroina se vindeca mai tarziu. Morala pentru oameni mari e insa: optimismul fara masura poate sa fie o adevarata insulta la adresa problemelor altcuiva, mai ales cand habar n-ai cum e sa fii in pielea omului, si uneori e mai bine sa iti tii gura, cu tot cu gandirea ta pozitiva.

Omul de zapada, de Cezar Petrescu: in acest roman scris de autorul mult mai celebrului Fram, ursul polar, viata tuturor locuitorilor dintr-un orasel se schimba in bine multumita influentei benefice a unui om de zapada pe nume Zavaidoc, care ii face pe toti sa devina mai norocosi si /sau mai generosi. Chiar si pe cel mai de bani gata plod din oras, Bobita Balaban, care devine dintr-o data dispus sa-si imparta jucariile cu copiii saraci.

Nu ni se explica nicaieri exact de unde se trage influenta omului de zapada facator de minuni- e fermecat? E un trimis al lui Dumnezeu pe pamant? dar un lucru e clar: odata cu primavara si topirea zapezii si a Zavaidocului, lucrurile revin la normal si Bobita Balaban incepe sa bata iarasi din picior. Dovada incontestabila ca in Romania orice minune tine trei zile, cu tot cu cea de ieri.