Ce face criza din barbati? Pai e suficient doar sa va uitati putin in jur. Parerea mea e ca ii termina ca o picatura chinezeasca sub forma de torent de munte. Si nu stiu ce naiba sa fac sa stopez/diminuez acest flagel, cum sa-i ajut. Si nici cum sa ma port nu stiu. Pentru ca asta mi se pare cel mai mare pacat al crizei financiare. Faptul ca ni-i streseaza rau de tot pe toti barbatii responsabili si cu capul pe umeri pe care ii cunoastem.

Femeile vorbesc toata ziua despre criza, cum vorbesc ele despre toata lucrurile care le intereseaza. Dar nu se dau chiar de ceasul mortii. Barbatii nu vorbesc chiar asa de mult, ba chiar tac despre criza inafara biroului. Dar in numai cateva luni, din octombrie, de cand s-a lansat monstrul si pana acum, se vede pe fata lor ca se intampla ceva foarte in neregula.

In primul rand se intampla ceva cu ochii. Capata pungi noi si vinete sub ochi. Daca aveau déjà pungi, fac unele si mai mari, si mai mov. Privesc cu ochi lipsiti de stralucire si fara de culoare. Ati observant ca toti barbatii au acum o singura culoare de ochi? Ochi gri, de criza. Ochii lor in care altadata, adica acum doar cateva luni, rulau filme megainteresante, de actiune si politiste si romantice si comedii. E, acum au tras o panza peste ecran. La cinematograful barbatilor din jur e inventar sau inchis pentru  curatenie.

Umerii barbatilor afectati de criza, adica umerii tuturor barbatilor muncitori, dar mai ales care au business-uri proprii, sunt mai lasati decat inainte. Si colturile gurii lasate si ele in jos. Daca te uiti in orice manual de psihologie primara, astea sunt primele semne ale depresiei. Si gata cu semnalmentele care tin de fizionomie si atitudine a corpului.

Pentru ca barbatii afectati de criza isi manifesta ingrijorarea si in alte felurite feluri. Cum ar fi ca au inceput sa manance si mai prost decat inainte. Sar mereu peste micul dejun, ca nu mai e timp. Nu se poate ca tara sa arda si ei sa inceapa ziua cu ceai si sandvis. Pranzesc si cineaza in fata calculatorului sau prin trafic. Beau cantitati mai mari de alcool decat de obicei si se imbata des, ca sa uite probabil ca trebuie sa dea afara oameni. Iar cei care s-au lasat cu greu de fumat se apuca iar.

Barbatii in criza nu prea dorm noaptea si de-aia sunt mereu obositi si tracasati si lipsiti de chef. Sunt blazati, n-au chef de nicio activitate si nici nu pot sa inteleaga cum de avem noi chef, cand suntem asa intr-o criza. Femeile nu prea mai indraznesc sa aduca vorba despre vacanta, pentru ca nu se cade. E ca si cum am vorbi razand despre un mort. Nu se face. Si de fapt, daca am putea sa tacem despre orice subiect, ar fi si mai bine.

Si cel de pe urma lucru, dar nu ultimul ca si importanta, barbatii afectati de criza nu mai chef sa faca sex. Li se pare ultimul lucru de pe lumea asta de care ar trebui sa se apuce. Libidoul merge pe mood-ul de avarie sau nu merge deloc. Ma mir ca nu s-a declarat stare de necesitate la nivel national, din cauza scaderii dramatice a cotelor de apetit sexual, care sunt la cum ziceau la radio vacanta, la soasancatradizsoansentimetre.

Am incercat sa fac giumbuslucuri, sa cant un canticel, sa fiu o diva, sa tac, sa dispar, sa rad, sa fac masaj si sa ascult probleme triste si neinteresante de la serviciu. Si totusi barbatii pe care ii cunosc sunt cazuti intr-un put fara fund si ma privesc cu ochi gri. Ce ne facem? Criza sa fie, dar s-o stim si noi.