Hot City - Cultura urbana feminina

Ce-am vazut la Art4Africa

Stiam ca Nona poate sa faca chestii marete. Ca e carismatica, ca face evenimente, ca are energie, ca stie multa lume. Dar ca Nona o sa ma faca pe mine, chitroasa din fire si acum in mod special stransa cu banii, sa cumpar un desen cu un negrisor, nu stiam. E drept ca el e delicios si sta pe o craca déjà rupta dar bandajata cu o carpa, asa cum legai pe vremuri un om pe care il doare maseaua. Si citeste o carte si are o privire tulburator de serena si de optimista. Negrisorul meu este pe fond galben si are in spate niste nori. E mortal, va spun.

Pentru ca despre asta a fost vorba aseara, la Art4Africa. Despre o licitatie organizata pentru strangerea de fonduri pentru niste copii de culoare, din Uganda. O gramada de artisti au donat lucrari de-ale lor pentru aceasta actiune caritabila, urmand ca un public la fel de generos, dar si cu drag de arta, sa cumpere aceste lucrari, la preturi mai mici decat ar plati in mod normal. Au fost de cumparat si prajiturele de casa facute de tinere gospodine funky si ceaiuri magice. Am mancat niste bucatele de chec bun de numa.

Absintheria Sixtina era plina de oameni, desi Nona zice ca astepta mai multa lume. Si totusi, cu acesti 50% din cati credea ea ca o sa vina sigur la licitatie, s-a facut treaba tare buna. Adica s-au vandut aproape toate lucrarile si banii stransi, 1,000 euro, ajung pentru ca acei copii indepartati din Uganda, satul Busabaga, sa mai mearga la scoala inca o luna. Nu e asta grozav? Cand o sa ma uit la desenul cu negrisorul meu o sa-mi aduc mereu aminte de asta.

A vorbit la eveniment Alice Nastase, care ne-a explicat ca, desi are o viata tare plina, 3 copii si munceste de la 5 dimineata la 12 noaptea, incearca in fiecare zi sa fie mai buna cu ceilalti. Si asta nu doar pentru e bine sa faci bine, ci si din scopuri egoiste, pentru ca asta o face pe ea sa se simta mai buna. Mi s-a parut convingatoare. Pe bune. Apoi ne-a povestit despre generozitate Marius Chivu, cel care a coordonar si a gasit resursele sa scoata Cartea cu bunici acum 3 ani. A fost primul proiect romanesc in care foarte multi autori au fost de acord sa scrie fara a fi platiti si banii rezultati din vanzari s-au dus in scopuri caritabile si a mers bine.

Inainte de licitatie, au fost doua momente artistice care pe mine m-au fragezit foarte bine pentru ce avea sa urmeze: trupa Ikhaya Drum formata din doi africani care au batut in darabane (sper ca nu gresesc groaznic) si apoi doua tinere africane incantatoare, desculte si dotate cu o carne tare, au dansat pe ritmurile cu pricina. Rezultatul, cred ca am fost toti de-acord, a fost pe bune misto. Ne-am distrat. Si oricum, intregul eveniment a fost cu o energie si atmosfera tare bune. Recunosc ca ma asteptasem la ceva un pic mai scortos.

Deci Art4Africa a fost un succes. Cine nu ma crede, sa verifice: au ramas doar 4 lucrari nedate. Si pentru ca este primul astfel de eveniment si asa iesit asa de bine si din punct de vedere financiar dar si entertainment, mi se pare un inceput excelent. Caci sigur Nona o sa se suie in al ei ApPAC si o sa mai faca tot felul de chestii. Dar Nona, te rog frumos, nu ma mai ispiti sa cumpar nimic, ca nu ma mai joc.