Hot City - Cultura urbana feminina

Ham, ham am spune daca am stii cum.

Deocamdata invatam limba mamei noastre, incercand sa prindem curaj sa rostim sfios macar un prim marait.

E cam greu…

Suntem experti in mancat laptic si ne place sa ne alintam in paiele mereu proaspete din casuta noastra.

In afara acesteia se intinde taramul alb si pufos, de poveste.

Mama noastra a spus ca taramul e de fapt curtea in care ne-am nascut, o curte inca imbracata in zapada si ca nu mereu este asa.

Suntem curiosi ce alta culoare mai capata si asteptam nerabdatori o schimbare.

Acum avem doar 2 luni si de fiecare data cand iesim din curte invatam lucruri noi.

Odata am auzit un ham diferit si ne-am speriat.

Nu il recunosteam. Ne era strain si intial am crezut ca mama noastra poate vorbi pe mai multe voci.

Dar am aflat ca in jur sunt si alte case si fiecare are cate un catel.

Am invatat ca noi, cateii suntem considerati cei mai buni prieteni ai oamenilor.

Pentru ca ii iubim, pentru ca ii pazim si stim sa ne jucam frumos.

Nici nu cred ca ar putea fi altfel.

Pentru ca oamenii sunt frumosi.

Si de-abia asteptam un nou rasarit sa descoperim lucruri noi in lumea lor si in natura care ne inconjoara.

Daca va place de noi si vreti sa stiti mai mult din aventurile prin care trecem o vom face cu drag.

Ah si de atata emotie am uitat sa ne prezentam.

-Hai, tu primul!

-Nu, nu, ca tu esti fetita, mama spune ca trebuie sa fiu politicos.

-Biiinnee, eu sunt Ursuletul Polar. Stiu un nume cam ciudat pentru o fetita, dar am sa raspund imediat cum strigati.

-Si eu sunt Marele Negru.

Iar acum mergem la somnic din nou, ca sa avem putere sa ne jucam si mai frumos dupa-amiaza.

-Hmmmm…hhaaaam!