Patima pentru mancare

Autor: dana

In jurul meu majoritatea persoanelor sunt exagerat de ocupate de problema mancarii care le rapeste o buna parte din timpul liber si energie. Ca sa nu mai vorbesc de resursele financiare implicate. Doar se stie, in majoritatea lor romanii muncesc pentru a manca. Ceea ce poate fi foarte adevarat chiar daca nu mananci mult.

Modul in care ne raportam la mancare este foarte diversificat si tine de personalitate si stil de viata. Insa tendinta generala este aceeasi – de a lasa mancarea sa devina cel mai important aspect al vietii.

Avem gospodinele care nu se lasa pana cand nu fac zilnic cate trei feluri de mancare proaspata. Ele sunt mereu pe fuga, cu un batic pus aiurea pe cap ca sa nu li se strice freza si nervoase ca una sau alta dintre mancarurile care bolborosesc in oale nu a iesit exact asa cum trebuie. La o prima vedere atitudinea lor este de invidiat – au grija sa cumpere cele mai proaspete ingrediente, nu dau o avere pe mancare pentru ca fac totul in casa si stiu de unde sa cumpere bun si nu tocmai scump, totul este facut sanatos si cu gust bun.

Daca te uiti insa mai atent intreaga lor viata este planificata in jurul bucatariei. Dimineata si-o ocupa facand meniul, unul boieresc, iar apoi robotesc toata ziua ca sa ii dea de capat. In pauze se delecteaza avand grija ca toata lumea sa se aseze frumos la masa la aceeasi ora, spalata pe maini si cu o pofta care garanteaza ca totul va fi ras din farfurie. Seara este lasata pentru lucruri mai usoare – pregatirea ingredientelor pentru a doua zi, ca totul sa se ia de la capat la infinit.

Avem grasutii. Acestia nu sunt neaparat si bucatari indarjiti precum cei de mai sus. Ei isi mai permit si sa manance la un restaurant sau sa inghita in fuga cateva gogosi la colt e strada. Iar dimineata nu le care cerul in cap daca inghit cateva sanvisuri. Ok, ceva mai multe. Insa mancarea tot ramane principala lor preocupare, fiind enervati de kilogramele acumulate. Asta nu le da pace. Tot stau si calculeaza calorii sau se screm sa se abtina de la una sau alta. Si chiar reusesc sa o faca. Singura problema este ca le place atat de mult sa manance si ar baga in ei orice tampenie, incat oricat de mult s-ar abtine tot ajung sa manance peste limita normala si adesea nesanatos.

Mai avem gurmanzii. Acestia sunt pofticiosii cunoscatori – pentru ei mancarea este desfatare, ea se adreseaza atat simturilor cat si intelectului. Gurmanzii iubesc mancarea si o cunosc in cat mai multe combinatii. Ei muncesc pentru a obtine la fiecare masa gustul desavarsit. Mai nou, gurmanzii au inceput sa se imparta in subcategorii, fiecare declarandu-se adevaratii cunoscatori in ale mancarii: avem adeptii row food si slow food, adeptii mancarii sanatoase si vegetarienii. Toti consuma o cantitate impresionanta de timp si energie nu numai pentru a manca dupa o anumita schema, ci si pentru a o propovadui, avand speranta ca odata, intr-un timp magic, toata lumea va manca asemeni lor.

Mancarea a devenit noua religie.