Hot City - Cultura urbana feminina

­Ce e in neregula cu perioada sarbatorilor? Si cine e de vina? Mos Craciun? Sau corporatiile multinationale?

Noi, neoamenii care nu avem familii numeroase, nu avem bani si cu cine sa plecam in vacanta si nici vreun plan dur ca diamantul, incercam sa ne facem ca totul e ok si ca nu ne pasa. Lasa ca gasim noi ceva de facut, care o sa ne distreze la maximum si o sa fie si mai original decat rasuflatele de mese si cantece in familia. Si aici ne strambam generic, asa, si facem semnul ala de dat cu tifla.

­Orasul e facut din vata de zahar si cristale swaroski. Municipalitatea ne-a aprins in sfarsit lumina in centru, asa ca avem acum un motiv sa ne plimbam prin frig. Sa ne uitam vrajiti in vitrine unde striga la cer beculete si reni motorizati dau domol din coarne catre mine, client. Mosi Craciuni grasi de prosperitate ma trag de haine sa ma indemne la consum bine organizat in prag de criza. Iar in mall-uri si sali de fitness se zbenguie prin aer diafan cantece americane de Craciun.

Cumpara mancarea asta si ingerii o sa te mangaie pe crestet si o sa-ti canta din trompeta numai tie, personal asa. Fa-ti card acum si ai sansa sa poti rasturna peste cei dragi un corn al abundentei electrocasnicelor de Craciun sau chiar o noua bucatarie de Craciun. Cum poti sa traiesti cu bucataria ta veche? Nu ti-e jena?  Spala-te 2 in 1 si n-o sa te mai simti singura. Totusi te simti singura? Vino inapoi la magazin, ai cu cine sa stai. Casieritele lucreaza si pe 24 si pe 25 si pe 26, pana la 12 noaptea. Au aranjat cu bunicile sa stea cu copiii, ca sa petreaca timp cu tine.

Noroc ca nu sunt mai slaba de inger, pentru ca as putea, de atata presiune in a simti magia, sa cad cu capul de un carucior si sa incep sa dau spasmodic dintr-un picior. Ruinand in felul asta simplu vreo 5-6 minute din viata oamenilor normali, ingroziti ca se poate si asa. De fapt pe cei mai slabi de inger magia sarbatorilor i-a dat gata. La televizor a zis ca tocmai ne confruntam cu val serios de sinucideri generate de magia neimpartasita unanima a sarbatorilor. Pe multi i-au lasat nervii de atata glamour. Lumina li s-a strecurat si lor in suflet, dar intr-un mod mutant. Mirosul de cozonac si de portocale proaspat decojite le-a facut rau de tot.

Ajunsa la posta sa trimit niste medicamente in strainatate, postarita m-a intrebat exasperata “sper ca nu trimiteti si dumneavoastra tot antidepresive”. Ca toti parintii, fratii, nurorile si cuscrii incearca sa strecoare prin faldurile puloverelor cu reni, trimise rubedeniilor din strainate, tiruri cu pilule. Care sa le mai ia cu mana din magia sarbatorilor petrecute de unul singur, pe meleaguri straine.

Iar mie, mie personal mi-e frica de perioada Craciunului de-mi clantane dintii in gura. Chiar ma gandeam sa-mi organizez o perfuzie din care sa-mi picure permanent, in perioada 20 decembrie – 5 ianuarie, campari orange. Si sa fac rost, ca sa ma pot misca in voie, de un stalp din ala pe care il cara bolnavii in spital ca sa poata merge la baie. Ca sa fiu mereu cu ochi luciosi de ebrietate si dulce neintelegere a marasmului in care ma scald.

Pentru ca desi tot restul anului imi place viata mea tare mult. Si desi stiu ca toata fericirea asta generala e facuta din indicatori de marketing, totusi ma cuprinde o nostalgie nesanatoasa. Care ma face sa ma intreb de ce eu nu simt numai bucurie si de nu iubesc oamenii cu 56% mai mult. Si de ce eu nu am un suflet cu care sa ma bucur de reducerile din oras. Imediat ce alaiul de stelute trece, imi revin la normal.

Ferea. Vin sarbatorile si din ele scapa cine poate. Simtiti magia?

Pentru toata seria de felicitari cinice de sarbatori, click aici.