Hot City - Cultura urbana feminina

Originile obiceiului de a bea ceai s-au pierdut in antichitate, nu se stie exact cum s-a descoperit ceaiul si cand a luat nastere acest obicei. O legenda spune ca o frunza de ceai a fost adusa de vant in camera unui imparat, asezandu-se intr-o cana cu apa. Imparatul a gustat din apa respectiva, iar acest moment a marcat nasterea ceaiului. De asemenea, intr-o legenda japoneza se descrie cum un calugar indian, Dharuma, cel care a adus budismul zen in China, a meditat timp de 9 ani intr-o pestera. Pentru a evita somnul, el si-a scos ochii si i-a aruncat, iar in locul acela a crescut planta de ceai.

Conform unui text antic, Shen Nong Ben Cao Jing, care este datat in urma cu 2700 de ani, ceaiul a fost descoperit prin multe incercari in care oamenii mureau otraviti de ierburile pe care le culegeau si le gustau. Shen Nong este considerat pana azi descoperitorul proprietatilor medicale ale mai multor plante, printre care si planta de ceai.

Evolutia de la o simpla iarba cu proprietati medicinale la bautura favorita a imparatilor s-a produs in anul 59 i.e.n. Scriitorul Wang Bao, apartinand acestei perioade, mentioneaza intr-o scriere a sa cum servitorii preparau ceai pentru stapanii lor si mergeau in regiunea Wuyang pentru a face rost de frunze de ceai. Ceaiul se prepara cu cea mai proaspata apa de izvor, iar daca gustul nu era desavarsit se considera ca apa nu este de cea mai buna calitate.

Intre anii 420 si 589, budismul a devenit foarte popular si odata cu el obiceiul de a bea ceai, care era specific calugarilor budisti. Acestia se delectau cu o ceasca de ceai dupa meditatie pentru revigorarea mintii. Traditia ceaiului s-a raspandit foarte repede devenind o practica de baza in temple, care erau inconjurate de lanuri de plante de ceai. Calugarii au desfasurat o intreaga filosofie a ceaiului, in care erau imbinate elemente de budism si estetica si se incerca perfectionarea etapelor prin care ceaiul stimuleaza energiile.

In dinastia Tang (618-907), China a cunoscut o perioada de inflorire la nivelul artei si al culturii, iar consumul ceaiului a devenit si mai popular, el a devenit un obicei de fiecare zi in viata fiecarui om, de la cel mai sarac pana la cel mai bogat. Se considera ca ceaiul stimuleaza creierul, drept pentru care i se gaseau tot felul de proprietati inspirationale, el statea la baza compunerii poemelor, realizarii picturilor in care ceaiul era tema centrala. In acea perioada ceaiul era cultivat doar in provinciile Sichuan, Hunan, Hubei, Jianxi si Fuijan, insa volumul de ceai produs crestea din ce in ce mai mult.

Lu Yu (733-804) autorul lucrarii “Cartea ceaiului”, prima carte care trateaza ceaiul, a elaborat si descris cu acuratete metodele de cultivare ale ceaiului. Se spune ca Lu Yu a calatorit pe langa raul Yangtze, prin munti si paduri, a dormit in temple antice taoiste, si ajungand la lacul Taihu a fost atat de impresionat de frumusetea peisajului, incat si-a construit o casa pe malul lacului si a scris “Cartea ceaiului”. In carte, el a povestit despre 31 de regiuni in care a gasit frunze de ceai si totodata a descris etapele ceremoniei ceaiului, pregatirea, prepararea, amestecarea, meditatia, turnarea in vase, aranjarea vaselor, relaxarea si bautul propriu-zis. Inconjurat de munti si paduri el a scris despre felul in care ceaiul reflecta relatia omului cu natura.

Ceaiul a devenit treptat o bautura a nobilimii. Imparatii chinezi erau adevarati discipoli in arta ceaiului, incercand sa se perfectioneze, sa-si insuseasca si sa dezvolte cele mai somptuoase ceremonii ale ceaiului. Imparatul Qianlong care a domnit intre 1736 si 1795 avea obiceiul ca in prima luna a fiecarui an sa organizeze tot felul de festivitati dedicate ceaiului, in care erau recitate poeme in cinstea ceaiului, se canta despre ceai, se jucau piese de teatru si opera despre ceai si se dansa pentru ceai. Aceste ocazii erau considerate printre cele mai rafinate forme de arta si cultura in epoca imperiala din China. De asemenea, pentru a intra in gratiile imparatului, concubinele imperiale se perfectionau in arta ceaiului si in dezvoltarea unor jocuri care se practicau numai in timp ce se bea ceaiul.

Varietatea obiceiurilor legate de bautul ceaiului se reflecta cel mai bine in casele speciale pentru baut ceai care se gaseau si se gasesc inca peste tot in China. Ceaiul a jucat un rol social si cultural pentru mii de ani. El a captivat atentia artistilor, scriitorilor, filosofilor si, in general, a oamenilor din toate mediile sociale.

Mai multe informatii despre traditia ceaiului in China puteti gasi aici.