Hot City - Cultura urbana feminina

Arta ceaiului ramane in continuare miezul culturii chineze care se refera totodata la procesul plantarii si selectarii frunzelor, care sunt investite cu o semnificatie spirituala, cat si la amestecarea si gustarea ceaiului. Chinezii considerau ca ceaiul si cultura ceaiului sunt vizibile in timp ce spiritul este invizibil, iar armonizarea lor formeaza o combinatie unica in care spiritul se desavarseste la un mod estetic.

China este locul in care a luat nastere ceremonia ceaiului, cu mult inainte ca aceasta ceremonie sa migreze si in cultura japoneza. Ceremonia ceaiului este diferita la japonezi si la chinezi, in sensul ca elementele aceluiasi proces sunt privite diferit. Daca japonezii acorda o mare importanta laturii artistice de a bea ceai, chinezii pun mai mare accent pe elementele anterioare procesului propriu zis de a bea ceai, considerand ca a desparti bautul ceaiului de intregul proces inseamna sa privesti numai forma, stirbind astfel latura spirituala.

Pentru chinezi, ceaiul insemna spiritul eliberat, care, odata ce patrunde in corp aduce lumina soarelui, stralucirea lunii, adierea vantului, bogatia campiilor si minunatia intregului univers. Toti expertii chinezi in ceai pastrau traditia ceaiului de secole si impartaseau experienta de a planta, culege, si a face ceai ei insisi ca un ritual personal cu semnificatii foarte adanci. Frunzele de ceai erau culese cu unghiile astfel incat temperatura pielii sa nu afecteze calitatea frunzelor. Gradul de calitate al ceaiului era realizat dupa forma mugurilor. Cu cat mugurele era mai firav, cu atat era mai bun ceaiul. Aceste obiceiuri s-a pastrat pana azi.

Ceremonia ceaiului include, in mare, atat la chinezi cat si la japonezi, primirea oaspetilor, asezarea setului special pentru ceai pe masa, fierberea apei, punerea frunzelor de ceai una cate una in cesti, turnarea apei fierbinti in cesti, amestecarea si servirea ceaiului. La chinezi, ceremonia ceaiului nu este atat de rafinata ca la japonezi, setul de ceai contine mai putine ustensile, iar ritualul de a bea ceai are mai putina sobrietate si se centreaza in primul rand pe gustul ceaiului si calitatea apei din care este facut.

Pentru chinezi, ritualul ceaiului insemna purificare spirituala, prelungire a vietii, revigorare a trupului, infrumusetare a vietii si inspirare a mintii. Daca ceaiul era servit de persoane tinere persoanelor mai in varsta, acesta era un semn de recunostina si respect, care aducea armonie in mijlocul familiei.

Un element comun la japonezi si la chinezi este faptul ca in ceremonia ceaiului oaspetii trebuiau sa complimenteze gazda cu cele mai alese cuvinte si sa-si arate recunostinta cat mai vizibil. In China, pentru a sublinia recunostinta pentru gazda, oaspetii ciocaneau in masa, gest care exprima totodata si faptul ca ceremonia decurge foarte bine.

Etapele ceremoniei ceaiului in China sunt foarte simplificate fata de Japonia. Pentru chinezi, in primul rand, ceaiul stimula energiile si inspira activitatile culturale, compunerea poemelor, pictura, cantecele, dansurile, piesele de teatru sau opera, activitati care au exprimat de-a lungul timpului relatia stransa dintre ceai si simtul estetic al chinezilor, ca experienta spirituala.

Mai multe detalii puteti gasi aici.