Hot City - Cultura urbana feminina

Cand barbatul cade closca

Barbatilor le ticaie ceasul biologic mai ceva ca noua, femeilor. Ajung ei la o anumita varsta, sa zicem un pic peste 30, si incep sa-si constientizeze cumva conditia de procreatori. Ii apuca panica si disperarea ca vor ramane singuri pe lume, ca n-au copii, ca nu vor deveni bunici. Poate se declanseaza cand isi vad mama imbatranind, din ce in ce mai putin capabila sa-i ocroteasca, poate li se activeaza un simt patern datorita pierderii anumitor abilitati, insusiri avute in tinerete, poate e doar instinct de turma, odata ce se identifica intr-o anumita colectivitate. Le trece dupa o vreme, dar efectele sunt spectaculoase.

Daca sunt deja casatoriti, ceea ce-i putin probabil, incep o campanie sustinuta de a-si convinge soata ca-i vremea de facut urmasi. Cu exemple de prin cuplurile la-ndemana, cu ajutor suplimentar de la mame/soacre, activate in acest sens. Cu rugaminti sau santaje nevinovate. Cu planuri de viitor zugravite-n roz/bleu. La ei, pana la urma e cel mai usor. Sa luam insa cazul, mai des intalnit, al barbatului neadjudecat. Brusc, el se trezeste intr-o dimineata si isi da seama ca e singur si asta nu-i prieste. Ce-i prostia cu femeia trimisa sa doarma la ea acasa?!

Nu, nu e bine, o vrea acolo langa el, in asternut, pe canapea, in bucatarie, in dus, oriunde pana mai ieri ar fi dat orice sa se lafaie singur. Casa e pustie si hobby-urile plictisitoare. Si-ncepe vanatoarea. Dar nu vanatoarea aia traditionala, relaxanta ca un sport, rafinata si datatoare de satisfactii spirituale si trupesti. Nu. E o vanatoare disperata si haotica. Unii o numesc saptamana oarba. Barbatul alearga de la o femeie la alta incercand disperat sa gaseasca una dispusa sa cuibareasca. Arunca nade, momeli si promisiuni. Se impauneaza si se pune in ipostaze caraghioase. In functie de personalitatea lui, se tanguie expunandu-si existentialele sau se da misterios si hotarat.

Petrece timp pe langa cupluri stabile sau familii cu copii, afisand mine visatoare. Ofteaza des si se uita la filme “de casa”. De multe ori, isi descopera talentele de bucatar. Sau alte talente casnice. Se lasa de fumat. Isi schimba tipul de bautura preferat, de obicei trecand de la bere la un vin sau poate la alcooale tari, baute cu stil si gheata multa. Facand conversatie. Cand barbatul cu pricina are deja o iubita sau o iubire sau macar o cunostinta fata de care simteste caldut spre cald, apai cererea in casatorie-i gata impachetata si legata cu fundita rosie, numa’ buna de livrat. Si-o izbeste cu ea in moalele capului pe biata femeie de nici nu stie pe unde sa mai scoata camasa.

Eventual isi asmute si mama, prietenii sau ce mai are la-ndemana pentru a incolti si imobiliza victima. Sare la gatu-i gingas si nu-i suge sangele, ci-i inoculeaza virusul turbat. Odata operatiunea reusita, ea, precum un zombie, il va urma nauca si i se va supune nesmintit. Vor intemeia degraba celula de baza a societatii si vor plamadi urmasul. Ce mai iese cand se dezmeticesc fiecare, e subiectul altui film… Cum se explica mecanismul, ce sta in spatele panicii acute care le intuneca ratiunea probabil stiu cercetatorii englezi. Mie mi se pare infricosator si dubios. Si ca sa ajung la punctul nevralgic… Luati-l de pe mine, ca-l omor!!!