Hot City - Cultura urbana feminina

Nina si Deea say goodbye

Va povesteam in urma cu 3 saptamani ca avem doua fete noi in redactie. Nina si Deea au fost alaturi de noi in perioada de internship, au vazut ce inseamna munca intr-o redactie online si s-au straduit (parol!) sa fie cat mai creative si mai inspirate in scris.

Noua ne-au placut tare mult iar acum ne vine greu sa le mai lasam sa plece. Insa orice inceput are si un sfarsit, asa ca trebuie sa ne despartim pentru moment de Nina si Deea. Si fetele au fost extrem de incantate in tot acest timp petrecut alaturi de noi si au promis ca vom colabora cat mai strans in viitor. Vom avea noi vesti pentru voi la momentul potrivit.

Pana una alta le lasam pe ele sa spuna cum a fost:

Nina

La revedere. La propriu. Adica ne vom revedea. Des.

Dana (al carui compartament  seamana  izbitor cu cel  al ariciului din desene) ma roaga sa scriu un post cu impresii despre hotcity in care sa-mi iau cumva "la revedere" de la voi. De trei zile ma chinui sa scriu ceva. Nu am inspiratie, nu imi pot lua  la revedere pentru ca  simt ca nu am plecat nicaieri. Si chiar n-am  sa plec. Refuz !

Au trecut cele trei saptamani de internship la Hotcity mai repede decat trei zile. Asa mi s-a parut. Aici timpul are alte dimensiuni si-ti trec orele ca minutele. Sa va povestesc totusi ce-am facut, ce-am invatat, ce mi-a placut si ce nu mi-a placut, pentru ca degeaba n-am stat nici o clipa. Ba da, am stat intr-o zi cand s-a interupt curentul.

Mi-au placut fetele din redactie. Ce daca v-am mai zis asta  odata? Mi-au placut din nou. Mi-au placut temele alese pentru articole. Cum care articole? Astea. Mi-au mai placut si cele doua sezlonguri din birou, palariile de paie si cartile de pe masa. Sa tot muncesti in asa atmosfera.

Nu mi-a placut ca totul a durat prea putin, ca n-am apucat sa gust din bere, ca nu am iesit inca cu fetele la o cafea si ca n-am reusit sa organizam inca un eveniment pe care il avem totusi in plan, stati pe aproape ca s-ar putea sa iasa.

Am invatat sa fac o recenzie de carte, un interviu, un articol de rubrica, etc. Acum ca mai sunt multe de invatat si asta-i adevarat, insa mai trebuie lasat loc si pentru altcineva, ca nu tre’ sa le stiu eu chiar pe toate, dar cum va spuneam eu o sa revin, si animalutele urbane or sa ma primeasca. N-au incotro.

O sa intru, o sa ma instalez comod  intr-un sezlong langa fereastra si-o sa beau o bere rece. In caz ca va trebui totusi sis a scriu ceva, am s-o fac cu placere. Multumesc pentru tot si pupici tuturor!

Deea (aka pietricel)

3 saptamani au trecut ca 3 zile la Hotcity. Am avut locusorul meu cu vedere la strada si la casele vechi din zona Unirii, asa ca mi-au creat atmosfera necesara pentru a abuza de tastatura si a iesi din tiparul crispat de journalist.

Ceea ce am si facut. La inceput mai timid, pentru ca textele pe care le credeam a fi perfecte erau demontate instantaneu de stilul journalistic cu care eram invatata. Dar incet, incet m-am scuturat de Basesti, Boci, Isaresti, Tva-uri si cu ajutorul Danei care, ca la terapie, m-a ghidat spre drumul de iesire din limbajul scortos al stirilor. And I did it, am spart tiparul. Ce a iesit ati citit aici si daca nu ati facut-o deja puneti mana chiar acum.

Ei, dar vorba lunga, saracia omului. M-am gandit mult ca sa aleg cuvantul care rezuma in totalitate experienta traita la Hotcity si intr-un final l-am gasit: maxim. A fost maxim sa pot scrie despre ce mi se pare mie interesant si sa am astfel libertate editoriala totala, ca tot vorbeau fetele mai demult de moguli .

Ce mai, am avut o activitate intensa, pe care n-am simtit-o istovitoare, pentru ca Am scris recomandari, am spus povestea motanului Katze si l-am facut famous, mi-am facut auzita si vocea povestind despre metrouri. Totul cum se vad lucrurile din prisma mea.

Acum nu-mi ramane decat sa va spun, Adio, dar revin.  

Si noi va mai asteptam.