Eu pentru cine mai scriu?
Sfinte Sisoe, eu pentru cine mai scriu?
In fiecare zi, aceeasi dulce rutina. Vin la birou, imi scot inima din piept, o pun pe o tava de argint si ii fac o incizie pe mijloc, cu un cater de precizie. O prind in 4 bolduri sa stea fixa, ca la disectie, si incep sa vorbesc cu femei necunoscute despre tot ce zace in ea.
Seara, cand se termina programul, cos inima cu ata alba, o bag la loc in lacasul ei predestinat, trag fermoarul hanoracului si imi vad de treaba. M-am obisnuit sa fac asta si desi discut lucruri cumplit de personale, nu mi se pare ca sufar cine stie ce trauma.
Fac asta asa cum probabil un chirurg taie oameni si in minte fluiera I’ve Got You Under My Skin. Si aproape ca simte pe limba intepatura sampaniei baute aseara, dublata de dulceata capsunei hapaite intr-o companie incantatoare.
Dar eu ma obisnuisem cu ideea ca scriu la un site de cultura urbana pentru femei. Si acum vad ca aici, in orasul nostru fierbinte, misuna ca la ei acasa o gramada de barbati. Ei au cheie pentru intrare, stiu toate cotloanele si sunt musafiri permanenti.
Sigur, nu sunt nemultumita si ma bucur ca se naste si creste intr-o zi cat altii intr-un an un echilibru intre sexe in discutiile pe care le purtam. Pentru ca noi chiar discutam lucruri care ne privesc pe toti. Dar parca nu mai am aceeasi nonsalanta in a-mi deserta galetusa cu ganduri feminine in vazul lumii.
Cum sa mai intru eu dimineata pe site cu nadragii in vine, cand stiu ca acolo sunt deja instalati ochi atenti, care nu iarta? Mai dau eu din casa si ma lamentez cu dileme legate de purtarile incredibile ale barbatilor. Mai explic ce mi se intampla si cum mi se pare cateodata ca acest popor, partea barbateasca adica, ne este advers.
Dar am inceput sa zic cu grija si sa-mi pun lacat la gura. Si simt cum mi se infioara pielita subtire de cireasa cand incep sa curga comenturi despre faptul ca sunt acum intr-o perioada a vietii mele cand imi vine sa nasc pui vii.
Sunt bineveniti barbatii in hotcity. ro si pentru ca adunarile in care sunt exclusiv femei tind sa capete un aer pregnant feminist. Ori noi sustinem ca suntem un pic mai destepte de atat. Deci va rog sa veniti, dragi barbati, si in continuare.
Dar intrebarea mea ramane aceeasi: eu pentru cine scriu? Pentru femei dar citesc si barbatii? Pentru barbati dar e un site de cultura urbana pentru femei? Sau pentru ambele sexe care sunt in general irenconciliabile in pareri, si atunci cum sa incerc tocmai eu asa ceva?
Ah, da. Am gasit. O sa scriu in continuare ce ma framanta pe mine, cu speranta ca va impresionez si pe voi. Am avut un moment de ratacire, dar mi-a trecut.




























Compot de litchii
Au gust si parfum de dulceata de trandafiri.
Oda barbatului in rac
eu am renuntat la un barbat rac acum 2ani din cauza altui barbat, dar acum il...
Vreau sa cred in Dumnezeu
Nu doar fericirea este aceea care sa ne faca sa-l cautam pe Dumnezeu. Dar...