Prima data la Blog’n’roll. O gramada de bloggeri celebri sau mai putin la un loc. Foarte misto idéea.
Cu emotie mare si voce mica intru si dau ochi in ochi cu o lamaie. Despre care nu stiam deloc ca e ea, lamaia. E foarte vesela, ce bine ca am intalnit-o in carne si oase. Acum am the big picture.

Merg mai departe si citesc cat pot eu de repede si bine. Etichetele puse pe muschii sau sanii participantilor. La unele nu tresar deloc. La altele ma infior, cum ar fi limbrici sau ahilosu. La celelalte, din nivelul de sus, putine de altfel, mi se intaresc sfarcurile. Si imi curge timid sange din nas. Zoso, Piticu, Chinezu, Sutu, eCostin, Cabral. Ma sterg pe sest cu o batista de hartie. Sfarcurilor n-am ce sa le fac. Asa ca merg increzatoare mai departe.

Exista si niste mari absenti. Pe care ii doreste toata adunarea. De pe ale carei buze iese regulat un murmur: comanescu, orlando, tolo. Comanescu, orlando, tolo. Dar nu. Nu pupam chiar tot capul listei lui zelist.

Nici prin cap nu-mi trece sa cant. Am venit doar sa vad. Si sa aud. Atmosfera e foarte misto. Bloggerii nu stau bine numai cu scrisul. Canta de le sar capacele. Nici vorba sa fie timizi in fata microfonului. E un du-te vino de bere, acorduri si vorbarie. Taci tu sa zic eu. Toata lumea a venit de-acasa bine-dispusa.

Are dreptate dana. E un sentiment tare ciudat sa-i cunosti pe bloggeri dupa ce-i citesti o vreme. Sa-ti faci in cap un layout. Si dupa aia sa te trezesti cu ei prin preajma. Iti vine sa le zici buna, ce faci. Stii, eu sunt aia care a zis lucrul ala la unul din posturile tale. Ne cunoastem de multa vreme. Doar ca tu nu stii inca. Dar nu prea poti. Stau in banca mea.

Mai trece zoso. Sfarcurile o iau razna. Ma mai linistesc. Iar trece piticu. Stiti, sfarcurile, etc. Iar ma linistesc. Ma sfatuiesc cu dana daca sa il atingem usor pe zoso pe la spate. Ca sa ii atragem cumva atentia. Ca oricum toata lumea e buluc pe cei mai tari bloggeri. Asa ca trebuie sa venim cu o strategie complet razna. Ca sa facem fata in peisaj. Un plan ar fi sa-i sarutam cu limba. Dar n-avem curaj. Nici macar dupa niste extraberi. Asta e. Ma rog.

A, si nu se cheama degeaba blog’n’roll. Menestrelii aleg mai mult piese rock. Ceea ce e tare placut. Publicul e unul dragut si tolerant. Ajuta din off protagonistii care pot mai putin. Aplauda si fluiera de bine si la cei care presteaza mai in mic. Prietena miruna canta de-i sare camesa de pe ea. Nu inteleg cum de nu a luat premiu. Pe bune. Canta si Pandutzu. Si face si cu palaria niste scheme misto. Ce duminica seara buna. Am ales bine.

Pana la urma, subminata psihic de un blogger mare cantaret. Ajung maslina obosita si iau microfonul. Ultima melodie din blog’n’roll. Dar pe innoptat asa, cand nu prea mai nimeni. Cativa oameni si dana. Care a baut si ea, ca si mine, si ca toti cei ramasi, niste beri. Si nu prea isi mai da seama cat de prost bag.
Aproape ca stingem luminile si plecam acasa. Unde chiar si in pat mai ingan I wanna knoooooow/Have you ever seeeeeen the rain/Falling down/On a suuuuunny Day. Doar asa, ca sa stiti, pe ecran in momentul asta din cantec aparea o rata.

Poza este luata de pe site-ul lui zoso, iar daca vreti sa vedeti mai multe facute de el, intrati aici. Sunt misto si arata atmosfera.