Hot City - Cultura urbana feminina

Codul deontologic al redactorului de net

In timp ce voi faceti liste cu obiective pe 2009 si va bateti capul cu rezolutii, pe mine ma preocupa cu totul si cu totul altceva.

Dragi cititori ai orasului fierbinte, sunt putin speriata. Si nu stiu cum sa procedez, poate ma ajutati un pic. Nu stiu legile in vigoare si nu vreau deloc sa calc pe bec in plina criza financiara mondiala, cand e asa de greu sa tii de un job.

Ca avocatii n-au voie sa se sarute cu limba cu raufacatorii pe care-i apara, stiu. Ca doctorii nu au voie sa palpeze cu bucati din corpul lor interiorul pacientilor pe care-i au de ingrijit, iar stiu. Ca profesorii nu au voie sa-si invete elevii anatomie explicitata tip demo, am aflat. Si, in final, sunt la curent si cu faptul ca psihologii nu au voie sa sadeasca in deprimatii intinsi ademenitor pe spate de la ei din cabinet si altceva decat mladita sperantei.

Dar eu, eu, un biet redactor care scrie pe net, am voie sa ma indragostesc cibernetic de vreun cititor grabit? Pentru ca desi lucrez on-line, am si eu o inima, care bate budibum-budibum cand vreun viteaz navigator ii spune lucruri potrivite. Sa fie asta imoral sau ilegal? Sau poate dragostea pe net intra la categoria de lucruri bune care ingrasa.

Pentru ca uite, vai, citesc vorbe-n vant lasate de unul si de altul pe aici, prin orasul asta fierbinte. Si de emotie crontan hulpav ciocolata cu lapte si alone si struguri, ca sa-mi mai sting amarul sau de fapt dulce-acrisorul care arde-n mine foc cu valvataie.

Deci doamnelor, si domnilor, ce s-o mai dam cotita. Am voie sa seduc si poate sa si abandonez pe vreun cititor al acestui site? Aveti grija ce raspundeti, ca inima mea e mare si pofta pe masura. Sau urmeaza, dupa ce ce-mi marturisesc pohta internetica ce-am pohtit-o, sa fiu legata cu fire de matase rosie. Si in cel mai bun caz reorientata profesional undeva unde nu pot face rau, la un birou de contabilitate primara, sa zicem. Sau in cel mai rau caz sa mi se ia accesul la net pe viata?

Sunt si eu om. Si nu e usor sa raman de piatra la ce-mi vad ochii in fiecare zi. Mai apare un rac fermecator si mare iubitor de frumos in general si de femei in special. Mai un taur care zice ca l-am citit dintr-o ochire si de unde stiu eu ca nu-i plac cearsafurile de saten. Asta cand nu vine alergand pe net un berbec. Care imi aduce drept cadou soarele de pe cer, nu luna, si mi-l lasa o vreme, dupa care stinge grabit lumina din viata mea.

Daca credeti ca e ceva in neregula, anuntati-ma degraba sau pe vecie sa taceti. Pentru ca am si eu dreptul la o viata si n-am timp de pierdut. Iar orasul asta fierbinte colcaie de mesaje care pulseaza ca niste inimi vii, scoase din carcasa. Pulseaza pentru mine, mine, mine.