Hot City - Cultura urbana feminina

Aventura mutatului

Sa iti muti lucrurile dintr-un oras in altul, in conditiile in care o firma care se ocupa cu mutatul (vine acasa ti le impacheteaza, ti le transporta si apoi dupa ce ti le livreaza le despacheteaza si le pune cum vrei tu) nu pare deloc complicat.

Ei, bine este complicat. In unele cazuri relocarea poate provoca grave traume ce nu se vor diminua decat dupa ani de vizite asidue la psiholog.

Sa va povestesc cum am ajuns la aceasta concluzie.

Ieri dimineata, compania de mutari a venit si a luat lucrurile pe care le-am plasat in mijlocul camerei inca de acum 3 zile, in ideea ca astfel nu voi uita nimic aici.

Bineinteles ca am uitat sa imi iau: tava cea mare pentru friptura, slapii de plaja, un parfum, 2 prosoape, o oala si cam atat (am descoperit eu pana in acest momement).

Ca am uitat sa le trimit e ok, o parte le voi lua in bagajul meu iar o parte le voi spune scurt la revedere. Partea cea mai proasta e ca nu doar am uitat sa imi trimit anumite lucruri, ci ca am uitat sa le opresc pe altele.

Ieri dupa ce au plecat cei cu mutatul, fac un dus si dau sa ma imbrac ca sa plec la job. Mi-am scos o bluza noua din dulap, i-am taiat eticheta si mi-am cautat blugii. Nu i-am gasit. De ce? Pentru ca i-am trimis impreuna cu mobila si ii voi revedea abia luni cand vor ajunge in celalalt oras.

Am sunat la birou cu cea mai penibila scuza din lume: „Stiti eu nu am cu ce sa ma imbrac, sunt atat de aiurita incat nu mi-am oprit suficiente haine. As putea sa nu vin azi la job?”. Eu fiind in perioada de preaviz a demisiei.

Acum sa nu credeti ca in planul initial nu mi-am lasat decat o pereche de blugi, de fapt imi oprisem 2. O pereche insa am trimis-o din greseala iar cealalta era uda pe sarma.

Pentru ca sunt o fata prevazatoare pe langa cele 2 perechi de blugi (din care una lipsa si una uda) mi-am mai oprit si 2 perechi de pantaloni la dunga si o fusta. De ce nu m-am imbracat cu altceva decat blugi? Pai si pantofii si cizmele au fost impachetate in ideea ca si asa trebuie sa imi cumpar o pereche noua de cizme asa ca nu imi voi opri decat o pereche de adidasi ca sa nu imi incarc prea mult bagajul. Deci optiunile mele se reduceau la: fusta cu adidasi, pantaloni la dunga cu adidasi, blugi uzi cu adidasi. Deci mi-am luat liber.

Asta a fost ieri. Azi dimineata mi-am uscat blugii la flacara aragazului si... victorie...am reusit sa ma imbrac.
Singura problema... deja sunt in intarziere si nu am nici un pieptan nici o perie, nici macar un clestisor de par pe care sa il folosesc drept pieptan. Unde sunt? In bagaj.

Am incercat sa imi trec degetele prin par. Ti-ai gasit. Ca un Robinson Crusoe imi storc creierii sa vad ce as putea folosi pe post de pieptan. O furculita pe care o asteapta apoi tomberonul isi da silinta sa imi descalceasca parul. Nu e suficient. Tot nepieptanata arat. Disperarea imi impulsioneaza inventivitatea si gata am gasit instrumentul perfect.

Periuta de dinti. Cea de rezerva pe care o pastrez pentru cazurile nefericite cand imi pica in WC cea de zi cu zi. E ca o perie de par. Merge. Arat pieptanata.

Insa psihicul meu fragil nu va putea privi cu aceeasi ochi increzatori periutele de dinti. Sa privi partea buna. Bine ca nu am periuta electrica.

Mai am 2 zile de stat in vechiul apartament si mie frica de ce voi descoperi ca imi lipseste.