Hot City - Cultura urbana feminina

Arta nu sufera de criza

Ca un facut, cand erau vremuri prospere n-am ajuns la vreo licitatie de arta. Si m-am gasit tocmai acum, in criza, sa ma infiintez intr-un cadru cat se poate de serios la Marriott, pentru licitatia de vara a casei Artmark.

La fata locului, numai lume subtire, cu placutele galbene gata pregatite pentru licitat. Combinatia de oameni instariti care au si gust pentru arta este una de bun augur. Am primit un catalog cu 136 de loturi, pentru ca asa se cheama lucrarile de arta prezente la o licitatie. Lucrarile au fost impartite in patru categorii: de patrimoniu, contemporane, tezaur si europene.

Prezentatorul pentru prima parte a evenimentului a fost actorul de comedie Marius Florea Vizante, care a facut atmosfera mai antrenanta decat probabil ca este de obicei la un asemenea eveniment. Ma gandesc ca daca mai ajung in viitor la vreo licitatie, o sa fiu mereu dezamagita pentru ca organizatorii nu ma si distreaza cu glume in timp ce facem lucruri serioase.

Spre uimirea mea, doar putine lucrari au ramas nevandute si vor face subiectul urmatoarei licitatii. Majoritatea lucrarilor au costat intre 1.500 si 3.000 de euro. Cele de arta contemporana s-au vandut aproape toate, cu preturi un pic mai mici decat media, dar interesul pentru ele este in mod evident mare. Una dintre lucrarile pentru care s-a licitat destul de vioi a fost Ipostaze, de Roman Tolici (alaturi).

Vedeta absoluta a licitatiei a fost Taietorul de lemne, de Camille Pissarro, cu pretul de 2,850,000 euro. Am stat toti cu rasuflarea taiata si desi in sala puteai auzi fosnetele celor care si-ar fi dorit tare mult sa poata agata lucrarea in salon, lucrarea mai asteapta pana cand vreun colectionar inrait o sa o ia sa o duca acasa.

S-au vandut insa Aise de Camil Ressu, cu 130,000 euro, un nud asa de frumos. Fetita cu basma a lui Nicolae Tonitza nu si-a gasit un nou stapan de data asta, dar am stat toti incantati, cu ochii pironiti pe ea, cat timp ne-a fost aratata. Si trei lucrari superbe de Constantin Piliuta, printre care Natura Statica cu lamaie, care mi s-a parut mie, o profana, un tablou teribil de viu pentru o natura moarta.

Erau in mod evident prezente in sala persoane care venisera pentru o anume lucrare, pe care, dupa ce au achizitionat-o, au parasit sala, cu tema facuta. Licitatia a tinut pana la 11 seara si interesul colectionarilor nu a scazut. Pana in ultimul moment s-a licitat destul de aprig si recunosc ca, desi venisem doar sa ma uit, m-a cuprins patima si am inceput sa suspin si eu prelung, de dragul de a pleca de-acolo cu unele dintre lucrari.

Concluzie: evenimentul a fost organizat foarte bine, asa cum am vazut prin filme ca se intampla la toate casele mari. A meritat sa vin la licitatie doar ca sa vad o seama de lucrari superbe, chiar daca nu am si cumparat, spre frustrarea mea, cateva dintre tablouri. Si cea mai multumitoare dintre toate constatare a fost ca, pana la urma, desi pare ca e ultimul domeniu care sa te preocupe in plin stres financiar mondial, arta, draga de ea, nu face crize.