Hot City - Cultura urbana feminina

Am visat sa am o casa a mea. Cu putin noroc si multa vointa am reusit sa imi cumpar un apartament la bloc.

O bucurie fara margini te inunda cand stii ca ai de platit 20 de ani de-acum incolo pentru casa ta, cand de fapt numai un pic din ea e a ta, restul e a bancii, fericita si multumita de megaachizitie, m-am apucat sa renovez, sa decorez, oaza mea de liniste.

Partea de cumparaturi, fie si de natura materialelor de constructii, a fost cea mai placuta. A inceput marea demolare, modelare, faiantare, parchetare etc., a durat putin, a iesit frumos, curat, nou, minunat.

A urmat, fireste, curatenia, si in sfarsit, partea cea mai placuta, decorarea. Exact cum imi doream, tot ce visam.

Nu m-a obosit maratonul acesta de o luna, am mai avut  putere sa-mi  contemplu cu mandrie munca si creatia.

Linistea, caldura si frumusetea apartamentului meu, intr-un bloc mare cat orasul Tandarei, cu sute de apartamente si mii de suflete, a fost naruita instantaneu cand am realizat ca am vecini deasupra mea.

Stiti genul, cocalaro-manelistul-miserupistul-petrecaret-nesimtit. A mai urmat si o scurta inundatie cu apa fiarta, s-a uscat relativ repede, urmele au ramas, petrecerile infernale cotidiene continua, dar sunt fericita in casa mea vie, unde nu se poate dormi niciodata.