Evenimentul meu preferat din Bucuresti, Festivalul International al Filmului de Animatie “Anim’est”, n-a inceput tocmai cu dreptul. Mai intai, au trimis intregii prese romane un comunicat gresit, in care anuntau ca vin baietii de la South Park si Hayao Miyazaki. Nici unul dintre ei n-a venit. Apoi si-au dat cu stangul in dreptul si mai energic la proiectia de deschidere de vineri, “Mary and Max”.

Filmul era programat pentru ora 7. N-a inceput nici la 7 si un sfert. Nici la 7 si jumatate. Pe la 8 fara 20 a inceput totusi ceva. Niste imagini cu un coridor intunecat, o tanti dezbracata care se freca cu sange, un copil caruia ii curgea sange din ochi, acompaniate de o voce care repeta obsesiv: “Love is a four letter word. Hate is a four letter word”.

Aoleu! Mi-am zis. S-a imbatat proiectionistul? Am innebunit? A venit Apocalipsa? Dupa vreo 20 minute de tortura psihologica, organizatorii s-au indurat sa aprinda lumina si sa ne spuna ca ceea ce am vazut era o avanpremiera surpriza la seara de animatii horror. Nu s-au gandit ca e posibil sa nu fi ales o introducere potrivita la un film pentru audienta generala, cel mult “cu acordul parintilor” ca “Mary and Max”- o tragicomedie draguta cu figurine din plastilina, despre prietenia prin corespondenta dintre o fetita australiana si un evreu newyorkez intre doua varste.

Dupa cateva discursuri impiedicate si multumiri catre sponsori, incepe “Mary and Max”! Zece minute mai tarziu se opreste pentru ca oamenii incurcasera rolele de film si incepusera cu mijlocul. In sfarsit, la 9 fara 25 a pornit si proiectia asa-cum-trebuie. Deci o intarziere de 95 minute pentru un film de 92 minute- un film foarte bun, de altfel, si care, din punctul meu de vedere, a meritat asteptarea. Multi spectatori n-au fost insa de aceeasi parere si au cam plecat acasa.

In ciuda acestor incidente neplacute, eu iubesc desenele animate, asa ca m-am dus si duminica, la ziua dedicata celebrului sitcom animat The Simpsons. Dupa proiectia (cu intrare libera) a filmului Simpsons, scenaristul Mike Reiss a tinut un soi de conferinta/discurs comic, in care a vorbit despre cariera lui, despre guest-star-urile din serial si alte lucruri de culise. Fiind el un om foarte simpatic , publicul l-a placut, inclusiv eu. Chiar daca glumele lui erau, de fapt, destul de rautacioase; dar era cu atat mai amuzant sa vezi un om aparent timid si derutat, cu o figura blajina, aruncand lovituri sub centura in dreapta si-n stanga. Ce am retinut eu: Oprah Winfrey e foarte antipatica, actorii care fac vocile pentru Simpsons castiga 400 000 dolari pe saptamana fiecare, filmul Simpsonilor a avut 150 variante diferite de scenariu.  N-am aflat care a fost impresia lui Reiss despre Romania, insa o voluntara mi-a spus ca s-a aratat foarte interesat sa stie motivele adevarate ale huiduielilor indurate de Madonna la concertul din parcul Izvor.

Festivalul dureaza toata saptamana aceasta- pana duminica, 11 octombrie, iar eu intentionez sa ma mai duc pe-acolo cat mai des posibil, pentru ca, in ciuda poticnelilor organizatorice, e un eveniment unic, si e putin probabil ca filmele de acolo sa mai poata fi vazute in cinematografele bucurestene cu alta ocazie. Anul trecut, Anim’estul a fost votat cel mai iubit festival din Bucuresti, si pe buna dreptate. Eu il iubesc in continuare. Chiar daca ma mai supara din cand in cand.