Hot City - Cultura urbana feminina

Am simtit uimire la Palatul Ghika

De cand ma tot tin sa ajung la Palatul Ghika, deschis in formula lui noua, cultural urbana. Si uite cum cantarea Luizei Zan m-a tentat sa ajung pana acolo.

Muzica a fost pe masura asteptarilor. Luiza Zan canta foarte bine. Cat despre restul, ce sa zic. De multa vreme mi se tot spune cum a devenit una dintre cele mai cool locatii din oras. Palatul Ghika isi doreste din rasputeri sa emane noblete si opulenta pe stilul lounge, drag romanului.

As zice ca aspirational, business-ul cu prajituri, ceai cu martipan, muzica si filme de la Palatul Ghika isi doreste sa ajunga un fel de Fratelli. Toate business-urile astea ar vrea sa fie ca Fratelli desi multe dintre ele nu ajung nici macar la nivelul localului Bellini. Acesta din urma fiind unul dintre cele mai faimoase locuri sinistre debordand de kitch pe care le-am vazut vreodata. Un local de lux plasat la parterul unui bloc de pe Stefan Cel Mare colt cu Lizeanu. Wtf.

Ma gandesc eu ca nu le-ar fi fost nici macar greu celor ce administreaza Palatul Ghika sa ajunga sa faca aici ceva special. Odata ce decorul in care tu evoluezi este un palat, trebuie doar sa te tii de niste amanunte de bun gust si gata ciorba. Dar nu. Ei nu si nu. Cred ca gradina arata vara mai bine, asa vreau sa cred. Acum, pentru anotimpul friguros, s-a instalat un cort. Mai frumos un pic decat cel pentru nunti, e drept.

Pana sa ajungi in cortul asta unde se intampla lucrurile, treci de o curte frumoasa cu valet parking, pentru care platesti 10 lei. Drumul catre intrare e marcat cu faclii. Frumos. Cum traversezi insa castelul, dai de niste reflectoare cu lumina verde si albastra, menite sa faca viata mai frumoasa. In cort e de pe acum foarte frig. Pe jos e mocheta de proasta calitate. Mesele si canapelele sunt cele mai ieftine variante de la Ikea. Din tavanul cortului sunt agatate candelabre. Si departe de mine sa am ceva impotriva Ikea, brand pe care il iubesc. Dar cand vrei sa faci lux folosind variante economice, nu prea iti iese. Dovada vie e aici. Dar sa lasam look-ul.

Prietena mea a vazut in meniu o prajitura cu branza simpla cu un pret x si una impopotonata irezistibil cu fructe de padure, care arata foarte bine in poza. Asta din urma costa x plus ceva. I s-a facut pofta si a cerut-o. I s-a adus cea simpla, si cand a intrebat unde sunt frunctele, I s-a explicat ca poza din meniu era doar pentru prezentare. Si ca prajitura asa vine din Italia, fara fructe sau ceva. Vine simpla. Dar si ca pretul este totusi cel maxim, pentru varianta 2, ca si cum ar fi avut de toate. Kafka, frate.

Apoi, in timpul concertului, a venit la noi o femeie tanara si foarte frumoasa si amabila, care ne-a intrebat daca avem un minut. Noi, ursuzi, am zis nu, ca voiam sa ascultam muzica. Ea atunci a completat ca e mai mult in interesul nostru sa o ascultam cu ce are de zis. Jenati am zis ok. Ne-a anuntat ca de pe 15 noiembrie Palatul Ghika vrea sa-si selecteze clientela, si ca nu o sa mai poata intra nimeni fara card. Noi am intrebat daca astia, care suntem azi aici, nu suntem ok ca si clienti. Ni s-a raspuns ca da, sa nu o luam asa. Dar o sa fim si mai selectati.

Un card costa 200 lei, tine 6 luni si nu ofera absolut nimic. Bine, ni s-a explicat cu mult calm si carisma ca ofera prioritate la rezervarea unei mese. Intrarea la concerte o platesti oricum, si fara masa poti ramane oricum, pentru ca in sala sunt cateva mese si femeia tanara ne asigura ca s-au vandut déjà 1000 de carduri. Ya, right. Dar cardul ne ofera garantia ca, daca il avem, o sa putem pasi aici impreuna cu alti confrati suficient de instariti incat sa fi avut bani si dispozitie sa ii plateasca.

Mi s-a parut stupefianta incercarea asta disperata, tipic romaneasca, de a vinde nu castraveti gradinarului, ci praf in ochi. Si dorinta asta naiva de a mai face niste cash pe timp de criza, fara sa oferi vreun beneficiu. Doar cu argumentul ca faci parte dintr-un club ales. Ceva care ii doare pe romani. Ei vor tare sa fie parte din ceva exclusivist dar parca nici chiar asa de fraieri nu sunt.

Uite, tu ne dai 200 de lei si noi iti dam un card, fara de care tu nu o sa mai poti veni aici. Pe mocheta noastra ieftina, sub reflectoarele noastre verzi, sa te tolanesti in cel mai pur stil lounge, mancand o prajitura congelata, adusa tocmai din Italia. Nu vrei? Esti loser. Vrei? Te respectam.

Am simtit durere si sila si uimire. Mi-a parut rau de tot pentru femeia tanara si tare frumoasa si m-am gandit daca ea a inteles bine ce a invatat-o seful ei sa faca. Si in ce situatie incredibila o pune. Dar pana la urma nu m-am mai gandit la ea. Ci la faptul ca nu o sa mai calc in viata mea pe aici si ce rau imi pare pentru asta. Palatul Ghika este un loc cu adevarat special. El a apartinut lui Grigore IV Ghika Voievod, care l-a construit pentru delectarea bucurestenilor, asa cum declara in destament. Si cred ca nu se referea la reprezentatii de circ. Insa managementul lui de acum lasa oh, atat de tare de dorit. Pacat.