Atamura: Deplasarea pe jos prin oraş ne-a dat prilejul să observăm grija pentru protejarea mediului, pentru crearea unui ambient sǎnǎtos locuitorilor, respectul pentru specificul zonei, bogǎţia de plante, curăţenia şi colectarea selectivă a deşeurilor pentru reciclare. Am văzut partea veche a oraşului, locuinţe specifice „claustri”, care valorificau resursele zonei pentru incălzire, iluminat şi păstrarea apei. Sistemele de scurgere a apei şi canalele subterane asigură încă şi în zilele noastre condiţii corespunzătoare de locuit. Nefiind foarte mult industrializată, zona este nepoluată, fiind o zonă turistică apreciată. Tradiţia pâinii de Altamura este veche, legată de puritatea aerului şi a pământului, localitatea fiind supranumită: Oraşul pâinii.

Vizita la Muzeul Naţional din Altamura: La Muzeul Arheologic de Stat am vizitat săli în care sunt expuse obiecte provenind din Alta Murgia. Piesa de rezistenţă o constituie secţiunea „Omul de Altamura”, respectiv scheletul uman complet găsit în Grota di Lamaluanga, datat pleistocenul mediu (posibil tip Neanderthal). Scheletul a fost bine conservat de concreţiunile calcaroase ce s-au depus peste el. Ni s-a prezentat un film despre Pontirelli, la numai 6 km de Altamura, unde pătrunzi într-un sanctuar al dinozaurilor. Paleontologii au descoperit trei piste cu peste 3000 de amprente de dinozauri, dar specialiştii de la Universitatea „La Sapienza”, din Roma, au emis ipoteza că acest areal este mai vast, considerându-l cel mai bogat areal cu amprente dinozauriene din lume.

Muzeul oferă şi numeroase informaţii despre tradiţiile locale, care constituie mândria locuitorilor: pâinea de Altamura, „Orechette”. Originea "pane di Altamura" se leaga de tradiţia rurala a zonei de producţie tipice. Cuptoarele folosite şi azi pentru coacerea pâinii sunt alimentate de preferinţă cu lemne sau cu gaz, căldura fiind aplicată indirect sau direct, cu excepţiile permise de lege.

Seara: Participare la „Sărbătoarea mâncării”- tradiţie locală prin care se prezintă localnicilor şi turiştilor diferite produse tipice: ciuperci, paste, produse făinoase, dulciuri, băuturi. Trulli de Alberobello, construcţii conice din piatră, vizibile în mai toate lanurile de grâu unde servesc drept hambare în miniatură. Interesant a fost tocmai modul cum se foloseau resursele naturale pentru înmagazinarea şi conservsarea produselor, fără consum de energie. Trulli sunt folosite şi astăzi în acelaşi scop, dar aici sunt cu atat mai pitoreşti fiind adunate laolaltă şi formând sătucuri.

Matera’s Sassi, cele mai bune exemple de supravieţuire şi cele mai complete exemple de aşezări scluptate în piatră din regiunea Mediteraneana. Ele au fost construite în strânsă armonie cu natura. Natura a oferit aceastei locaţii o centură de arbuşti calcaroşi mici şi două depresiuni naturale. Peşterile au fost folosite din timpuri preistorice. Presiunea populaţiei a condus la migraţia oamenilor din oraşul Matera în aceste aşezări Sassi. Din secolul al XVII lea această zonă a fost lăsată săracilor. La inceput au trăit în peşteri goale care mai târziu s-au transformat în structuri asemănătoare caselor (căminelor). Populaţia Sassi a fost evacuată prin lege în 1952. 15 000 de oameni trăind în condiţii precare de igienă, dar care foloseau pentru acesta numai resursele naturale, au trebuit a fi relocaţi în noi perimetre. Zona a fost ecologizată şi a redevenit locuită din anul 1993, devenind şi oraş turistic, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Din 2007 numele de ’’Sassi din Matera’’ s-a schimbat în’’ Sassi şi Bisericile Rupestre din Matera’’.